Radia WindRunner va fi cel mai mare avion construit vreodată în lume şi e conceput pentru a transporta pale imense pentru turbine eoliene

În ultimii ani, peste tot în lume sunt construite parcuri eoliene tot mai mari, cu turbine eoliene tot mai puternice. Iar ca noile turbine să fie mai puternice, aproape toate au diametre ale elicelor tot mai mari, ca că poată cuprinde o arie mai mare şi astfel să aibă forţa de a împinge un generator electric de putere mai mare. Ei bine, toată această evoluţie e admirabilă în randamentul acestor turbine, dar ea a creat şi o mare problemă, în care elicele acestor turbine eoliene, devenite tot mai mari, sunt transportate tot mai dificil în convoaie de transport agabaritic. Aşa că acum o companie americană a conceput noul Radia WindRunner, avionul care, odată construit, va fi cel mai mare din lume din toată istoria, depăşindu-l până şi pe Antonov An-224 Mriya!

Inginerii Radia spun că în prezent abia de se mai pot transporta elice eoliene cu o lungime de 70 metri fără a recurge la dezasamblări de poduri şi demontări de elemente majore de infrastructură în timpul unor asemenea transporturi agabaritice. Dar turbinele moderne anunţate sau cele preconizate pentru viitorul apropiat au deja elice de 100 metri şi mai mult în lungime, ceea ce le face practic imposibil de transportat pe distanţe rezonabile de uscat, iar asta le limitează foarte mult aria de folosire.

Dacă asemenea parcuri eoliene sunt poziţionate aproape de locul de fabrica sau aproape de mări, problema mai poate fi rezolvată parţial. Însă rămân limite imense, or, o mulţime de zone prolifice energiei eoliene nu vor putea face uz de turbinele cu cel mai mare randament din cauza acestor limitări de transport.

Aici intervine avionul Radia WindRunner, care a fost proiectat din start ca un avion cargo destinat exclusiv transportului palelor de turbine eoliene foarte lungi. Mai exact, avionul va putea transporta pale de elice de până la 105 metri lungime!

Foto: Imagine secţionată cu amplasarea unei pale de elice în noul avion Radia WindRunner

Întregul avion va avea 108 metri lungime, ceea ce înseamnă că va fi cu 24 metri mai lung decât Antonov An-225 Mriya, care măsura 84 metri lungime şi care deţinea recordul istoric de a fi cel mai mare din lume. Antonov mai avea o înălţime de 18,1 metri, o anvergură a aripilor de 88,4 metri şi o suprafaţă totală a aripilor de 905 metri pătraţi. Sarcina totală, cu limitare de combustibil, era de 250 tone, dar avionul n-a transportat niciodată greutăţi atât de mari, recordul istoric venind la transportarea unui generator de 189 tone. Avionul avea 6 motoare, de model Proogress D-18T, a câte 229,5 kN fiecare.

Foto: Antonov An-225 Mriya

Radia WindRunner, pe altă parte, va fi nu doar mai lung, ci şi mai înalt, având 24 metri înălţime, însă anvergura aripilor va fi mai mică, la 80,0 metri. Imaginea de mai jos arată o comparaţie elocventă între dimensiunile lui Radia WindRunner, Antonov An-124 (mai mic decât Mriya dar produs în număr mai mare) şi Boeing 747-400.

El va fi propulsat de 4 motoare şi va avea o sarcină utilă mult mai mică, de 72.575 kg, adică circa 72,5 tone. Sarcina va fi suficientă, însă, pentru a face transportări a câte două pale de elice imense a celor mai mari turbine eoliene.

Un element extraordinar de important, care-l va distinge pe noul avion de orice concurent de-al său, e capacitatea de ateriza pe piste improvizate, neacoperite cu asfalt, formate doar din pământ denivelat. Singura cerinţă e ca pista să aibă minim 1.800 metri lungime, iar ideea acestei abilităţi este ca orice proiect major al unui parc eolian să poată construi o asemenea pistă improvizată direct la locaţie, astfel încât avionul să poată livra palele direct la locaţia parcului eolian.

Foto: Aterizarea lui Radia WindRunner direct la locaţia parcurilor eoliene

Compania Radia e fondată de Mark Lundstrom, un inginer şcolit la MIT, care a muncit la proiectarea acestui avion, alături de echipa sa de ingineri, timp de 7 ani. L-a arătat public abia acum, când toate conceptele şi testările iniţiale, cu simulări digitale şi machete la scară mică au confirmat desăvârşirea proiectului şi acesta e gata să intre în fabricare. Compania sa a adunat deja investiţii de peste 100 milioane dolari cât proiecta avionul şi valoare ei e estimată în prezent la pete 1 miliard. Odată cu dezvăluirea proiectului, Lundstorm a anunţat că Radia a obţinut şi un prim acord cu dezvoltatorul unui parc eolian din Nevada, de 1 GW putere totală, unde va putea transporta palele de elice.

Pentru a spori viteza de plasare în producţie, Radia ar putea contracta o fabrică deja existentă pentru a produce avionul conform proiectului său. Însă, în contextul Actului de Reducere a Inflaţiei şi a finanţărilor imense disponibile acolo pentru asemenea proiecte, e foarte posibil ca o infuzie imensă de bani să ducă şi la construirea rapidă a unei fabrici proprii. Or, la avioane fabricile arată diferit, ca nişte hangare imense, şi nu neapărat cu linii de asamblare automatizate, ca să se mişte în continuu. În mod sigur avionica, motoarele şi alte elemente de acest gen vor fi contractate de la furnizori care produc pentru toate avioanele lumii, precum Rolls-Royce sau GE, deci nu va fi nevoie de vreo linie de producţie a acestora, ci doar pentru fuzelaj, elemente personalizate şi asamblarea finală a acestui avion imens. Şi, întrucât e cel mai mare avion din lume, s-ar putea să fi nevoie de hangare noi, mai mari decât orice au deja alţi producători de avioane.