Etiopia a construit cea mai mare hidrocentrală din Africa, mai mare decât oricare din Europa, transformând în realitate o idee de acum 60 de ani

Acum câteva zile, publicam un articol prin care anunţam că Etiopia e prima ţară din lume, care a anunţat interzicerea totală a maşinilor cu motoare cu ardere internă, în favoarea maşinilor electrice, pentru că s-a săturat să importe combustibil pentru ele, fapt care-l afectează problema şi aşa gravă a balanţei sale comerciale. Era o ştire surprinzătoare, pentru că nu se vorbea de anul 2030 sau 2035, ci de o interdicţie cu efect imediat, din 2024, şi ea nu vine din UE sau din Norvegia, ci de la o ţară din Africa. În acelaşi articol, însă, menţionam informaţiile paradoxale că Etiopia e foarte aproape de Norvegia în felul în care-şi produce electricitatea, 90% din ea venind de la hidrocentrale şi fiind, deci, regenerabilă! Mai spuneam atunci că Etiopia e pe cale să inaugureze o nouă hidrocentrală uriaşă, care-i va spori şi mai mult producţia internă şi ar putea necesarul de energie pentru maşinile electrice. Ei bine, azi vom vorbi despre exact această hidrocentrală nouă din Etiopia, care e cea mai mare din Africa şi e totodată mai mare decât orice hidrocentrală de pe întreg continentul european, atât din ţări UE, cât şi non-UE, de la Elveţia sau Norvegia până la ţări răsăritene.

Hidrocentrala poartă numele lung de Barajul Marii Renaşteri Etiopiene, abreviată în engleză ca GERD şi limbile locale din Etiopia ca TalHiGe. În unele surse i se mai spune Barajul Mileniului sau Hidase. Noi o vom numi GERD în acest articol, pentru că cea mai frecvent folosită denumire şi e folosită şi local în Etiopia adeseori.

Construcţia hidrocentralei a început în anul 2011, deci acum 13 ani, ca parte din marele plan al creşterii capacităţilor de producţie a electricităţii în ţară şi electrificării ţării. În cadrul acestui plan, Etiopia şi-a crescut rata de acces al populaţiei la electricitate de la sub 10% în 1990 la aproape 50% în prezent şi planifică să ajungă la 100% până în 2030. Şi în mare parte acest plan pus în acţiune de 30 de ani încoace se bazează pe energia hidrocentralelor. Şi asta pentru că Etiopia are un relief foarte favorabil acestora cu munţi şi depresiuni majore, or, înainte de numele actual, până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, ţara avea numele de Abyssinia, care provenea de la multitudinea de abisuri.

Foto: Relif din Etiopia

Ei bine, hidrocentrala de care vorbim azi e cel mai important proiect al Etiopiei din ultimul deceniu, dar ideea ei vine încă din anii 1956-1964, când biroul de proiectare din SUA a fost contractat să investigheze oportunitatea construcţiei unei hidrocentrale imense pe cursul râului Nilul Albastru, râu care porneşte din lacul Tana din Etiopia şi se revarsă în cele din urmă în renumitul râu Nil, care trece prin Egipt şi apoi se revarsă în Marea Mediterană. Acel birou de proiectare a recomandat locul actual al hidrocentralei şi a dat şi câteva repere de parametri posibili ai barajului şi ai puterii pe care ar putea-o avea hidrocentrala. A urmat o lovitură de stat în 1974, şi apoi un război civil de 17 ani, aşa planurile au fost mult timp amânate. Abia în anul 2009 ideea a fost reluată şi locul a fost din nou inspectat, iar planurile din 1964 au fost din nou analizate şi recalculate, ajungându-se la ideea de a construi cea mai mare hidrocentrală din Africa. O idee uşor megalomană, cum e calificată adeseori, care va duce un randament relativ mic al hidrocentralei, dar totuşi există şi multe argumente în favoarea acesteia.

__Foto: Bazinul râului Nil şi amplasarea hidrocentralei GERD

În 2011, statul etiopian a contractat la suma de 4,8 miliarde de dolari, fără vreo licitaţie, compania italiană Salini Impregilo, cea care a fost reorganizată ulterior în WeBuild, una din companiile care a construit şi recentul pod de la Brăila din România, apropo. Planul iniţial era ca centrala să aibă 15 turbine a câte 350 MW putere fiecare, totalizând 5.250 MW. Apoi, proiectul a fost revăzut la 16 turbine a câte 375 MW, totalizând 6.000 MW sau 6 GW putere. Iar în 2017 proiectul a mai fost modificat o dată, pentru a adăuga încă 450 MW putere prin înlocuirea a 14 din 16 turbine la parametri mai puternici, aducând puterea totală la 6.450 MW, sau 6,45 GW. O asemenea putere livrată în reţea ar acoperi necesităţile totale ale României la orele zilei, spre exemplu, printr-o singură hidrocentrală! E clar, deci, de ce am menţionat că e cea mai mare din Africa, şi mai mare decât orice altă hidrocentrală din Europa.

În anul 2019, însă, autorităţile etiopiene au anunţat că au reconfigurat din nou hidrocentrala, care va avea deja 13 turbine în loc de 16, iar dintre cele 13 — două vor avea câte 375 MW putere, iar celelalte 11 — câte 400 MW, aducând puterea totală la 5.150 MW, cifră care oricum îi păstrează statuturile menţionate mai sus.

Problema e că la o asemenea scară uriaşă de producţie, e nevoie de un rezervor de apă uriaş, şi de un flux de apă pe măsură. Proiectul iniţial presupunea construcţia unui baraj de 145 metri înălţime, iar lacul de acumulare umplut urma să aibă o suprafaţă de 1.700 km2! Acesta urma să poată stoca 66 miliarde de m3 de apă! Dar apoi, în 2013, barajul a fost revăzut, iar suprafaţa lacului de acumulare a crescut la 1.874 km2, cu un volum de stocare de 75 miliarde de metri cubi. Iar aici vine marea problemă, pentru că această cifră e foarte aproape de volumul total anual de apă ce curge prin râul Nil, care e de 84 miliarde de metri cubi!

Foto: Aşa ar trebui să arate lacul de acumulare al GERD, umplut

Deci umplerea acestui lac de acumulare imens e o mare problemă pentru Etiopia, Sudan şi mai ales Egipt, care se bazează pe apa din Nil pentru aproape toate necesităţile sale de apă. Dacă e umplut prea repede, se distruge o mare parte din agricultura din Egipt. Dacă e prea încet, e o durată imensă de timp. Iar ca să înţelegem ce înseamnă repede — până şi dacă lacul de acumulare s-ar umple în 10 ani, tot ar fi deveni sterpe circa 15% din terenurile fertile din Egipt, din cauza lipsei de apă! Sudan, însă, deşi e un aliat al Egiptului, îşi doreşte această hidrocentrală, pentru că odată cu ea Etiopia şi-ar asigura mai multă electricitate decât are nevoie şi Sudanul ar putea importa din Etiopia energie la preţ ieftin. Pe lângă asta, barajul ar putea ajuta la evitarea inundaţiilor din Nil, adeseori greu de prevăzut. Tocmai de asta, barajul şi hidrocentrala e o mare sursă de dispută între Etiopia şi Egipt.

Însă barajul a fost deja construit iar primele turbine de 375 MW din cele de specificaţie mai timpurie au şi fost conectate să genereze putere în 2022 — prima în februarie şi cea de-a doua în august. Lacul de acumulare fusese umplut la acel moment cu doar 5,5 miliarde de metri cubi. Umplerea lacului a continuat, Etiopia sperând să facă uz mai ales de sezoanele ploilor torenţiale de fiecare dată, pentru a adăuga rapid cantităţi imense, evitând inundaţii din avalul râului şi progresând astfel cu umplerea. Dar, totuşi, probabil umplerea lacului de acumulare va mai dura încă minim 7-10 ani până să ajungă la nivelul lor proiectat.

Foto: Inauguarea primei turbine, febuarie 2022

Şi paradoxul e că odată ajunsă cu lacul de acumulare plin, hidrocentrala nu va putea opera întotdeauna la o cifră de 5,15 GW putere, bineînţeles. Nicio hidrocentrală nu operează 100% din timp la capacitatea maximă, e ceva normal ca ea să opereze eventual la putere mai mică în orele de consum mic şi la putere mai mare în orele de vârf, iar unele hidrocentrale sunt oprite când solicitarea în reţea e mai mică. Astfel, hidrocentralele funcţionează la o medie cuprinsă între 40 şi 80% din puterea lor instalată, unele ajungând şi la 90% şi chiar peste atât dacă au acces la debit mare de apă.

Hidrocentrala din Etiopia, însă, are acces la un flux mediu de apă de 1.547 metri cubi pe secundă din râul Nilul Albastru. Iar asta e suficient pentru a produce 16.153 GWh anual de electricitate. Dacă facem un calcul teoretic, cei 5.15 GW de putere maximă, ar putea genera 123,6 GWh în 24 ore şi 45.114 GWh anual. Având o estimare de producţie reală de 16.153 GWh, faţă de una teoretică maximă de 45.114, ajungem al un factor de capacitate de 35,8%. Dacă luăm în calcul puterea anterioară prevăzută de 6,45 GW, limita teoretică anuală ar fi fost de 56.502 GWh, iar cu 16.153 GWh real produşi, factorul de capacitate ar fi fost de doar 28,6%!

E un factor mult prea mic, care arată că nu era nevoie de un lac de acumulare atât de mare şi de un baraj atât de înalt. Totuşi, odată cu reducerea parametrilor turbinelor s-a ajuns la un factor un pic mai apropiat de normele fireşti, iar astfel teoretic lacul de acumulare poată să nu mai fie umplut niciodată la limita sa maximă, ci doar suficient cât să garanteze funcţionarea turbinelor la circa 36% din timp/putere.

Totuşi, încă 16,15 TWh de electricitate produsă anual înseamnă dublarea producţiei pentru Etiopia, care produce acum 15,52 TWh pe an. Asta i-ar permite să aducă electricitatea în casele întregii sale populaţii, să mizeze şi pe creşteri economice viitoare şi între timp să şi exporte electricitate. Iar toate turbinele noii hidrocentrale urmează a fi conectate în 2024, deşi e clar că din start hidrocentrala nu va putea produce la randamentul său scontat.

E o istorie specifică, deci, care, pe de o parte, aduce energie regenerabilă şi dezvoltare, dar pe de altă parte vine cu un mare preţ de plătit în disponibilitatea la o resursă preţioasă, ca apa, pentru mulţi oameni din avalul râului Nil. Teoretic, Etiopia mai are potenţial de a construi hidrocentrale de o putere totală de 45 GW, însă fiecare nou proiect va aduce dificultăţi mai mari, chiar dacă ar fi mai mic în dimensiuni. În acelaşi timp, Etiopia are vânturi care i-ar putea garanta o putere instalată a turbinelor eoliene de 100 GW anual, care ar livra o putere medie de 20-22 GW în reţea, deci mai mult decât toată reţeaua sa actuală şi noua hidrocentrală luate împreună. Are resurse imense de lumină solară şi pentru parcuri fotovoltaice. Deci, probabil, ar fi existat şi metode de alternativă, însă Etiopia a ales să transforme în realitate un proiect din anul 1964, cu modificări şi actualizări ulterioare, astfel încât să aibă această hidrocentrală construită, cea mai mare din Africa şi mai mare decât oricare din Europa, după cum spuneam. Ea e deja construită, acum se fac calibrările turbinelor şi conectările lor, cu o apropiată inaugurare. Şi acum, în mare parte datorită ei, Etiopia a prins la curaj în a interzice maşinile cu combustie şi a le permite doar pe cele electrice, folosind electricitatea de la hidrocentrală pentru mişcare, în loc să importe combustibili de miliarde de dolari anual.