Statul norvegian a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni din start-up-ul studenţesc VAKE, care poate identifica prin AI şi sateliţi comportamentul suspect al navelor

De multe ori spunem că talentele tinerilor ingineri trebuie susţinute, dacă o ţară vrea apoi să culeagă roadele progresului adus de ei. În multe ţări, chiar universităţile au bugete anuale alocate pentru a finanţa similar fondurilor de investiţii start-up-urli născute pe băncile universităţii, prin ideile studenţilor lor. Universitatea ETH din Elveţia, spre exemplu, alocă peste 50 milioane de franci anual pentru asta. O politică similară o are şi universitatea de ştiinţă şi tehnologie din Norvegia, NTNU, iar acum unul din start-up-urile născute câţiva ani în urmă printr-un asemenea program de susţinere a tinerilor ingineri a ajuns să fie cumpărat de statul norvegian, pentru că tehnologia e prea importantă ca să fie lăsată în alte mâini.

Foto: Unul din sediile universităţii NTNU din Norvegia

E vorba de start-up-ul numit VAKE, fondat în 2017 de Thomas Stendahl Leira, Adrian Tofting, Lars Henrik Berg-Jensen şi alţi 4 colegi de-ai lor de la NTNU. Acum 70% din acţiunile start-up-ului au fost cumpărate de compania gigant Kongsberg din Norvegia, care deţine operaţiuni în majoritatea domeniilor strategice pentru ţară, de la apărare şi aviaţie, până la şantiere navale, porturi, dar şi operaţiuni digitale strategice. Kongsberg e o companie deţinută majoritar direct de statul norvegian, iar indirect şi de fondul său suveran prin acţiuni tranzacţionate liber. Iar acum achiziţia celor 70% din VAKE a fost făcută de compania KSAT, sau Kongsberg Satellite Services, deţinută şi ea de statul norvegian.

Foto: Echipa celor de la VAKE

Deci, 70% din VAKE sunt deţinute de Kongsberg Satellite Services, care, la rândul său, e deţinut în raport de 50% de Agenţia Spaţială Norvegiană şi 50% de Kongsberg, iar Kongsberg e deţinut la rândul lui majoritar de statul norvegian. Prin urmare, deşi sunt trei nivele de structuri, putem spune că statul norvegian, prin diversele agenţi şi companii ale sale a cumpărat acum startu-up-ul studenţesc, o mişcare care în Norvegia e un semn de recunoaştere supremă a inovaţiei şi importanţei strategice a unei asemenea companii. În ce constă tehnologia lor şi de ce e atât de preţioasă, deci?

Ei bine, cu toţii ştim că la nave, ca şi la avioane, există un soi de transpondere care transmit datele localizării lor, iar aceste date pot fi văzute în timp real pe mai multe site-uri. Doar că asta e partea transparentă, oficială şi curată a traficului marin. Pe lângă asta, în oceane şi mări există sute de nave în orice moment, care-şi ascund transmiterea poziţiei, sau şi mai mult, aleg trasee nestandarde şi nepopulare pentru a nu fi observate nici vizual. Aici poate fi vorba de cele mai diverse activităţi tenebre — de la operarea ca un soi de flotă fantomă pentru unele ţări aflate sub sancţiuni internaţionale până la pescuit ilegal, crime ecologice sau activităţi militare cu potenţial de a deveni periculoase dacă nu sunt detectate la timp.

Aparent, există multe ţări care pot monitoriza asemenea nave din satelit, cu imagini clare şi cu urmărire îndeaproape a unor asemenea activităţi. Problema e că oceanele sunt imense ca suprafaţă, iar sateliţii au acoperire mai sporadică deasupra lor, ceea ce face ca o urmărire să fie eficientă doar dacă există date despre vreo suspiciune sau o operaţiune. În caz contrar, pur şi simplu nu există cine să supravegheze asemenea suprafeţe imense şi o mulţime de lucruri pot trece neobservate.

Iar echipa de tineri ingineri din Norvegia a elaborat o tehnologie pe bază de inteligenţă artificială şi învăţare a acesteia, care poate procesa automatizat imagini captate de la sateliţi, şi începe a duce evidenţa tuturor navelor din oceanele mării, urmărindu-le traiectoriile matematic, şi încercând să identifice comportament suspect.

Cu fiecare nouă călătorie în jurul planetei sateliţi transmit noi şi noi imagini, iar sistemul norvegienilor contrapune imagini din acelaşi loc, identifică navele pe care le observă şi formează modele ale traiectoriilor şi comportamentelor acestor în timp. Le identifică şi pe cele cu transmitere firească a poziţiei lor, dar şi pe cele care îşi ascund poziţia, iar în timp învaţă despre comportamentul fiecăreia din aceste nave mascate, formându-i un soi de „dosar” virtual de activităţi, dându-i calificative şi identificând ce fel de navă este, de fapt, şi ce face pe baza acestor date imense acumulate în timp. Practic, sistemul se transformă într-un soi de monitorizare globală a tuturor navelor din oceanele planetei, ducând evidenţa fiecărei nave, formând identităţi şi clasificări despre cât potenţial pericol au activităţile lor, iar imediat ce este detectat un comportament mai suspect decât de obicei, sistemul emite alerte, iar oamenii decid deja cum să acţioneze la acele alerte.

Ca să înţelegem cât de avansat e acest sistem, el se baza în prezent pe datele a doar doi sateliţi din lume, contrapunând periodic cu datele altor sateliţi deţinuţi de ESA, agenţia spaţială europeană, dar şi cea norvegiană, pe care norvegienii au reuşit să le convingă să le transmisă sateliţilor pentru sistemul lor. Şi doar cu aceste date, deocamdată puţine, tinerii norvegieni au reuşit să demonstreze o valoare strategică excepţională a acestei tehnologii, cu demonstraţii elocventă în 2022 şi 2023.

Atunci când conducta BalticConnector dintre Estonia şi Finlanda a fost sabotată în iunie 2022, mulţi se întrebau cine ar fi putut să o facă, iar peste câteva luni de la întâmplare, ziarul finlandez Helsingin Sanomat i-a întrebat dacă datele adunate de tehnologia lor nu pot oferi indicii. După o analiză minuţioasă a datelor, prin sistme de procesare aflate la un stadiu mai incipient atunci, s-a găsit prezenţa suspectă a navei ruseşti Admiral Vladimirsky lângă conductă o perioadă mai îndelungată înainte de sabotare. Şi asta a fost dovada principală prin care ţările din regiune şi din întreaga lume şi-au făcut concluzii.

Iar acum, datorită inteligenţei artificiale evoluate, asemenea situaţii ar fi semnalate din timp, preventiv, în care o navă are brusc un comportament suspect. Şi s-ar putea interveni din timp cu aviaţie şi cu alte metode pentru prevenirea unor sabotări similare. Astea fiind spuse, e de înţeles de ce statul norvegian a vrut să cumpere compania acestor tineri, păstrând toată echipa şi oferindu-le un teren imens de a creşte mai departe. Pentru că achiziţia nu presupune doar multe milioane plătite acestor tineri pentru acţiunile pe care statul le cumpără, ci şi integrarea cu sistemul de apărare al Norvegiei şi în cele din urmă şi NATO.

Acum compania Kongsberg Satellite Services (KSAT), cea care i-a cumpărat direct, le va oferi acces la numărul imens de sateliţi proprii pe care-i operează. E vorba sute de sateliţi care orbitează constant, şi peste 300 de antene terestre în 28 de locaţii din lume, care primesc datele de la aceşti sateliţi norvegieni. Iar asta înseamnă că tehnologia inventată de aceşti tineri va primi date nu doar de la 2 sateliţi, ci de la sute de sateliţi, sporindu-şi şi viteza de procesare şi învăţare. Iar pentru Norvegia asta înseamnă obţinerea de noi capacităţi imense de apărare, extrem de preţioase.

Şi aşa arată rezultatul unui sistem educaţional în care statul, prin universităţile sale, alege la început să susţină tineri studenţi în ideile lor de start-up-uri. Multe idei vor eşua, altele vor pierde din entuziasm, dar unele vor ajunge la etapa următoare doar datorită faptului că au primit susţinere la timp, iar apoi se dovedeşti că tot statul e cel care primeşte cele mai mari beneficii în siguranţa sa din investiţia sa de cândva în asemenea echipe de tineri!