(VIDEO) Cum arăta fabricarea ultimului exemplar al avionului supersonic Concorde, într-un reportaj de adio de acum 45 ani

Concorde a fost singurul avion supersonic de pasageri din lume care a operat constant pe o rută regulată. E adevărat că a existat şi Tu-144, însă pe o perioadă foarte scurtă şi cu multe probleme, până proiectul a fost închis. Însă Concorde a avut o inginerie dusă la excelenţă, fapt care i-a permis să intre într-o operare de serie şi să reprezinte vârful absolut pe care l-a atins aviaţia civilă. Ultimul zbor a avut loc în 2003, însă puţini ştiu că, de fapt, ultimul Concorde a fost fabricat în 1979. BBC a scos de curând din arhivele sale reportajul de adio pentru Concorde, pe care-l filmase atunci, în 1979, cu 45 ani în urmă.

Avionul era rezultatul unui proiect comun al Marii Britanii şi Franţei, iar în dezvoltarea sa au participat echipe enorme de ingineri din ambele părţi. Însă fabricarea se realiza la fabrica din Bristol, în Marea Britanie. Prin urmare, acolo a venit şi cel mai mare val de tristeţe şi dezamăgire, atunci când Concorde a fost scos din producţie.

Avionul a început a fi fabricat în Bristol în aprilie 1969 şi a fost produs până în aprilie 1979. Puţini îşi mai amintesc azi, dar Concorde putea atinge o viteză de două ori mai mare decât cea a sunetului. Viteza de croazieră era de 2.180 km/h, sau Mach 2,02, iar un zbor din Londra la New York dura 3 ore şi 30 minute, cu tot cu timpul în care se zbura mai lent la decolare şi aterizare!

A fost nevoie de motoare cu reacţie noi, pentru că la acel moment nu existau motoare atât de puternice. Cei de Rolls-Royce au fost compania care a proiectat împreună cu francezii motoarele necesare şi le-au produs ulterior. Sunt motoare pe nume Snecma Olympus 593, numele Snecma venind de la francezii care au cooperat cu cei de la Rolls-Royce. Motoarele dezvoltau o forţă imensă de propulsie de 170 kN cu postcombustie.

Şi tot ele consumau peste 25.000 litri de combustibil pe oră! Deci, ca să traversezi Atlanticul timp de 3 ore şi jumătate, era nevoie să ai minim 100.000 litri de combustibil cu tot cu rezervele necesare, iar avionul avea 17 rezervoare, conectate printr-o reţea sofisticată, ce însumau 119.600 litri!

Totul era sofisticat la Concorde, iar dezvoltarea lui a creat competenţe extraordinare în rândul a mii de ingineri, care ajunseseră la un nivel nemaivăzut de cunoaştere şi experienţă. Şi, din păcate, odată cu închiderea proiectului, fără vreun succesor, toate aceste competenţe s-au pierdut.

De fapt, în reportajul celor de la BBC, unul din inginerii de la fabrică vorbeşte cu părere de rău despre sfârşitul producţiei lui Concorde, însă era foarte încrezut că pe la mijlocul anilor 1990 vom ajunge deja să zburăm cu viteze şi mai mari decât Concorde. Ideea ca să nu mai avem deloc avioane supersonice era de neconceput. „Progresul, odată pornit, e de neoprit”, spunea acel om. Ei bine, din păcate, progresul poate fi oprit, pentru că avansarea lui nu e o stare implicită a lucrurilor, ci rezultatul unor eforturi. Iar omenirea poate face şi regrese uneori, iar istoria Concorde e unul din acele exemple când putem vorbi factologic şi cu certitudine că atunci, cândva, ingineria era mai avansată şi progresul era mai profund decât ceea ce avem acum.

Însă, pentru a nu încheia pe o notă cu totul pesimistă, trebuie să amintim că mai există oameni care muncesc în prezent pentru revenirea zborurilor supersonice civile. Compania americană Overture pregăteşte un asemenea avion pentru producţie, iar NASA a dezvăluit acum două luni prototipul X-59, menit să renască avioanele supersonice civile.

Până când aceste eforturi se vor materializa în avioane lansate în operare, vezi în video-ul de mai jos acel reportaj din arhiva BBC despre ultimul exemplar Concorde produs.