După Elveţia, şi Suedia a decis să extindă durata de viaţă a cinci reactoare nucleare până la 80 de ani

Se pare că asistăm la un moment de reconsiderare lucidă a energiei nucleare în Europa, şi nu doar în aprobarea proiectelor de construcţie a noi reactoare şi centrale, ci şi în păstrarea pe un timp mai îndelungat a celor mai vechi, care se apropie de sfârşitul perioadei de viaţă anunţate iniţial. Acum două zile scriam despre Elveţia că a inspectat centrala sa pe nume Beznau, care e şi cea mai veche din lume dintre cele operaţionale, şi a decis că ea poate opera cu uşurinţă şi după cei 55 de ani de operare, cu inspecţii periodice, până spre 80 de ani ţintiţi. Iar astăzi aflăm că şi Suedia a decis să extindă durata de viaţă a 5 din cele 6 reactoare nucleare active pe care le are până la 80 de ani!

E vorba de centralele Forsmark şi Ringhals din Suedia. Centrala Forsmark are trei reactoare active, toate de model BWR-3000, proiectate de ABB. Construcţia primului reactor a început în 1973, cu o inaugurare în anul 1980, iar ultimul reactor al centralei a fost inaugurat în 1985. Puterea reactoarelor a de 1.040 MW la primul, 1.121 MW la al doilea şi 1.172 MW la al treilea, deci vorbim de peste 3,3 GW putere cumulată pentru această centrală.

Centrala din Ringhals a avut în total 4 reactoare cândva, dar reactoarele 1 şi 2, care operau începând din 1974 şi, respectiv, 1976, au fost oprite în 2019 şi 2020, după doar 44-45 ani de operare, într-o perioadă în care energia nucleară era încă văzută ca una nu tocmai dorită. Din fericire, celelalte două reactoare, Ringhals 3 şi Ringhals 4 au rămas în operare, ele fiind mai puternice, cu 1.081 MW şi 1.130 MW putere, deci încă 2,2 GW împreună. Acestea operează din 1980 şi 1982, deci abia urmau să împlinească 45 de ani. Însă durata de viaţă, de facto, a acestor reactoare, era calculată la 60 de ani, nu la 45, deci e clar că reactoarele anterioare au fost închise prea devreme.

Însă de această dată Suedia nu va mai opri aceste reactoare, pentru că în sfârşit există o înţelegere largă şi în mediul ştiinţific, şi în rândurile publicului, că energia nucleară e o sursă indispensabilă pentru un viitor fără emisii CO2, care trebuie să asigure fundaţia unui sistem energetic, pe lângă toate sursele regenerabile intermitente, precum eolienele sau fotovoltaicele.

Vattenfall, operatorul energetic din Suedia, deţine aceste centrale în parteneriat cu două alte entităţi, dar oricum Vattenfall e acţionarul majoritar. Aceştia au decis că, faţă de durata de viaţă de 60 de ani, preconizată iniţial, ele vor funcţiona minim 80 de ani, ceea ce înseamnă că vor ajunge până în 2060-2065, în funcţie de data începerii operării fiecăruia din ele!

Asta înseamnă că cele 5 reactoare vor mai funcţiona încă minim 35-40 de ani de acum încolo! Doar cei 20 de ani în plus, aprobaţi acum, înseamnă peste 800 TWh de electricitate produsă cu zero CO2 de aceste reactoare!

Explicaţia suedeză e simplă — reactoarele sunt într-o stare excelentă şi e mai înţelept să se folosească capacităţile de producţie deja existente, pentru care deja s-a investit, dacă acestea sunt sigure.

Desigur, în deceniile care urmează vor fi făcute în permanenţă lucrări de mentenanţă şi chiar înlocuire programare a unor componente mai mari, pentru care e estimat un buget de 40-50 miliarde de coroane suedeze, echivalentul a circa 3,5 miliarde de euro, ceea ce e de circa 8-10 ori mai puţin decât dacă s-ar construit 5 reactoare noi de puteri similare la centrale noi.

În fiecare an, cele 3 reactoare de la centrala Forsmark produc 25 TWh de electricitate, iar cele 2 reactoare de la Ringhals mai produc alţi 17 TWh de electricitate. Calculate împreună, aceste cifre rezultă în 42 TWh de electricitate, o cantitate care ar asigura de 10 ori mai mult decât necesarul anual al Republicii Moldova şi circa 84% din necesarul anual al României. Iar suedezii au decis că ar fi păcat să închidă prematuri aceste centrale nucleare, chiar dacă între timp mai planifică să construiască altele noi.