UE determină Prysmian să-şi dubleze producţia de cabluri maritime HVDC, iar şantierele navale din România ar putea avea de câştigat

Energia eoliană cunoaşte o dezvoltare nemaivăzută în ultimii ani în Uniunea Europeană, fapt care se face văzut şi în ponderea de peste 50% a energiei regenerabile atinse de UE în prima jumătate a acestui an. Această dezvoltare galopantă se traduce printr-un număr record de parcuri eoliene de uscat şi maritime construite şi conectate la reţea, dar şi printr-un număr şi mai mare de parcuri aprobate şi suprafeţe alocate, care aşteaptă să fie construite în următorii ani. Iar acest timp de aşteptare e determinat şi de rânduri mari la producţia de turbine eoliene, şi de rânduri la navele cu macarale care instalează turbinele eoliene maritime, şi de la rânduri la numărul de transformatoare de mare putere, specializate în gestionarea energiei regenerabile, dar şi la navele care pot trasa cabluri maritime de curent continuu HVDC de la parcurile eoliene maritime spre ţărm şi acele staţii cu transformatoare imense din curent continuu în alternativ. Cu alte cuvinte, toate aceste industrii muncesc la turaţii maxime acum şi foarte mulţi producători din ele investesc în noi şi noi fabrici, pentru că un asemenea ritm de dezvoltare e estimat pentru cel puţin vreo 25 de ani înainte. Acum Uniunea Europeană vrea să mărească şi producţia de cabluri maritime şi nave care să le poată trasa, iar România ar putea avea de câştigat din asta.

UE a constatat de curând că producătorii europeni de cabluri HVDC au capacităţi de producţie şi instalare de cabluri rezervate pentru câţiva ani înainte, ceea ce înseamnă că dezvoltatorii unui parc eolian nou ar trebui să aştepte câţiva ani buni până vor reuşi să beneficieze de acele cabluri şi de servicii de instalare a lor. Compania italiană Prysmian e cel mai mare şi mai emblematic producător de cabluri HVDC din lume, iar acum practic toate parcurile eoliene maritime folosesc cabluri cu curent continuu — într-un articol anterior am explicat şi de ce. Italienii deţin o cotă globală de piaţă de circa 25% în producţia de cabluri HVDC, iar la servicii de instalare sunt şi mai dominanţi, având cam 35% cotă de piaţă.

Respectiv, e firesc că intenţia UE de a mări producţia de cabluri HVDC şi servicii de instalare a ajuns să împingă Prysmian să întreprindă acţiuni pentru ca acest lucru să se producă. Şi Prysmian, la rândul său, îşi doreşte această creştere, mai ales când aceste intenţii ale UE sunt urmate şi de oferirea unei finanţări generoase.

Astfel, Banca Europeană de Investiţii — o bancă deţinută de statele membre UE, delegată cu rolul de a finanţa programele de mediu — le-a acordat celor de la Prysmian o finanţare de 450 milioane de euro pentru a creşte producţia de cabluri HVDC. Prysmian va folosi aceşti bani pentru a construi noi linii de producţie a cablurilor HVDC în Europa, maritime şi de uscat, dar şi pentru modernizarea liniilor existente ca acestea să poată produce mai mult.

Aceste investiţii de 450 milioane de euro vor merge în trei fabrici ale Prysmian din Europa, situate în Pozzuoli, Italia, în Pikkala, Finlanda, şi în Gron, Franţa. Datorită finanţării obţinute de acum, Prysmian va putea să-şi dubleze capacitatea de producţie anuală de cabluri HVDC de la 2.000 km la 4.000 km.

Poate părea o cifră relativ mică pentru trei fabrici, dar aceste cabluri sunt mari, complexe, şi au şi mai multe straturi de protecţie, deci la diametrul lor şi la complexitatea lor, aceste cifre sunt impresionante.

Desigur, finanţarea de acum şi dublarea producţiei va genera noi locuri de muncă în aceste fabrici Prysmian din Italia, Grecia şi Finlanda. Dar, pe lângă asta, dublarea producţiei de cabluri HVDC a celor de la Prysmian va însemna inevitabil şi o creştere substanţială a serviciilor de instalare a acestor cabluri maritime HVDC, întrucât în prezent Prysmian instalează practic 100% din cablurile proprii produse în Europa şi mai preia şi comenzi de instalare a cablurilor produse de alte companii. Deci, e logic că dublarea capacităţii proprii de producţie a cablurilor HVDC din Europa va necesita o creştere şi pe filiera acestor servicii de instalare, unde Prysmian e un jucător şi mai dominant global. Iar aici vine şi beneficiul pentru România.

Şi asta pentru că toate navele comandate din 2021 încoace de Prysmian au fost construite în România, or, Prysmian a trecut la un nou tip de navă, capabilă să traseze cabluri maritime până la 3.000 metri adâncime. Prima asemenea navă a fost deja construită la şantierul naval din Tulcea, România, şi poartă numele de Leonardo Da Vinci, fiind cea mai mare navă din lume de trasare a cablurilor subacvatice! Ea munceşte deja din plin în cele mai dificile asemenea proiecte din Europa.

Foto: Nava Leonardo Da Vinci a celor de la Prysmian, care a fost construită în România, la şantierul naval Vard din Tulcea

O a doua navă identică, Mona Lisa, a fost construită la acelaşi şantier naval din Tulcea şi a plecat de curând spre Norvegia, remorcată, pentru a-i fi instalate ultimele utilaje înainte de a fi lansată în operare la şantierele Vard de acolo.

Foto: Nava Mona Lisa, construită de asemenea în România

Şi întrucât acest model de navă e singurul atât de avansat, iar noile parcuri eoliene, mai mari şi mai îndepărtate, dar şi proiectele de interconectări din Europa, au nevoie de asemenea adâncimi de trasare şi abilităţi, putem vorbi cu un grad mare de certitudine că dublarea producţiei de cablu Prysmian, se va traduce cel puţin în 2-3 asemenea nave viitoare, care vor fi construite tot în România.

Navele sunt nişte bijuterii inginereşti prin capacităţile lor tehnice şi prin munca pe care o face, iar România şi-a adjudecat un rol de lider în capacitatea de a le produce cu excelenţă la şantierele sale navale. Prin urmare, această evoluţie despre care vorbim azi la Prysmian şi la nivelul UE, se va traduce neapărat în comenzi de înaltă valoare şi pentru şantierele navale din România.