La 15 februarie 2013 un nou record pentru cel mai lung drift, l-a stabilit renumitul pilot Abdo Feghali, cu un Chevrolet Camaro SS de 430 CP. Abdo a condus 43 de ture pe o pistă uscată de 260 de metri, până când anvelopele nu au cedat la 11,180 km.

BMW s-a pregătit foarte bine pentru a doborî acest record aducând un BMW M5 F10 complet standard, pilotat de instructorul centrului BMW Performance Center, Johan Schwartz. La 11 mai 2013, pe pista de teste al centrului BMW Performance Center

de lângă Greenville, Carolina de Sud, Johan a stabilit un nou record mondial pentru cel mai lung drift intrat în Cartea Recordurilor Guinness. Pe o pistă circulară de 256 metri el a condus 322,5 ture în derapaj controlabil, stabilind o distanţă record de 51,278 mile (82,506 km), depăşind precedentul record cu 71,326 km!

Mulţumită sponsorilor, acest record
a ridicat mai mult de 20.000 de dolari, care au mers la fondul de caritate BMW Charity Pro-Am.

Dar există şi o altă parte a monedei, care arată unele probleme legate de aşa-zisele recorduri pentru cel mai lung drift. Mai întâi de toate, BMW a trişat folosind o pistă umedă pentru

recordul său, care, pe lângă faptul că uşura realizarea derapajului mai putea răci anvelopele, astfel prelungind viaţa acestora până la deteriorare, în ciuda faptului că Abdo Feghali a nimicit

anvelopele pe un asfalt uscat şi fierbinte din Abu Dhabi. Deci, aici nu poate fi vorba de egalitate, iar cei de la Guinness ar trebui să se gândească, cum mai corect să desfăşoare şi să aprecieze acest record, căci poate să apară o altă tentativă pentru a bate acest record, să presupunem, iarna, pe zăpadă şi gheaţă, unde anvelopele vor rezista la nesfârşit, ceea ce virtual ar putea tripla recordul actual…

Mai este şi o problemă legată de însăşi aşa-numitul ”drift”, care aici reprezintă doar un ”donut” continuu (de la gogoaşă din engleză)! Astfel, este necesar să se limiteze toate aceste tentative de recorduri pentru cel mai lung drift cu o pistă în forma

cifrei ”8”, pe care drifterii vor trebui să facă câte două schimbări al traiectoriei pe fiecare tur, deoarece driftul nu înseamnă ”gogoşi” circulare, dar trecerea curbelor în derapaj controlabil cu schimbări de traiectorie, ceea ce este foarte complicat.

Mai adăugăm la ”optul” nostru şi asfaltul uscat, şi diferenţele dintre recorduri se vor limita doar la pilot, cauciucuri, temperatura asfaltului şi a aerului. Ce părere aveţi despre asta?

Valeriu Bahnaru