BMW X5 EfficientDynamics Challenge, ziua 1: peisaje de paradis, provocări enorme pentru motor
30 Iunie 2014, 23:56
BMW X5 EfficientDynamics Challenge a început cu provocări enorme chiar din prima zi. Am parcurs un traseu nu prea lung, aparent, de doar 371.3 km, dar calitatea acestui a fost fascinantă pentru noi şi ameţitoare pentru maşină, aşa că păstrarea eficienţei motorului diesel de 2 litri de sub capotă n-a fost o sarcină uşoară.
După ce am preluat exemplarul expediţional astăzi dimineaţa din nordul Munchenului, ne-am îndreptat spre sud, cu destinaţia Pasul Stelvio. La doar câţiva kilometri de la start, sistemul de navigare a maşinii ne-a informat că e nevoie de recalcularea traseului din cauza ambuteiajelor... Trebuia să traversăm Munchenul spre partea sa de sud – să întrăm în traficul urban într-o zi de muncă ar fi fost o nebunie, iar şoseaua circulară incompletă a oraşului are multe zone aflate în reparaţii, care provoacă ambuteiaje anevoioase... Sistemul
maşinii a încercat să ne minimalizeze timpul pierdut şi contactele cu ambuteiajele, însă tot am stat câteva zeci de minute în aşteptări şi deplasări lente... Cu un astfel de start, şi ştiind că la sfârşit ne aşteaptă un ditamai Stelvio Pass, ne-am zis că vom încheia prima zi a provocării cu un consum de cel puţin 10 litri la sută...
Sistemul start/stop ne-a ajutat, însă, să părăsim aglomeraţia urbană a Munchenului cu o medie de sub 7 litri la sută. Aveam în faţă încă vreo 80 de kilometri de autobahn german, dar n-am apucat să ne bucurăm prea mult de el, că şi începuse o ploaie puternică. Mai mult ca atât, la viteze de autobahn am sesizat etajări modificare ale celor 8 trepte ale transmisiei automate, menite să favorizeze, parcă, cifrele de consum urban şi vitezele de până la 120-130 km/h. E
ciudat, pentru că n-am observat un astfel de simptom la X5 xDrive25d testat în Moldova. Trebuie deci să mai punem mâna un pic pe maşina testată anterior de noi acasă, ca să ne convingem dacă există vreo diferenţă sau nu faţă de cea cu care călătorim acum în Germania. Am condus în regim Eco Pro pe autobahn, dar, din păcate, ambuteiajul anterior, ploaia şi zonele frecvente cu urcuş nu ne-au permis decât să coborâm cifra de consum la 6.5 litri/100 km atunci
când părăseam autostrăzile şi intram în zona drumurilor mai pitoreşti şi mai frumoase.
Am făcut un popas lângă Garmisch Partenkirchen, pentru că eram foarte aproape de renumita regiune germană de la poalele munţilor. Aici ne-am bucurat să dăm peste o patiserie germană extraordinar de gustoasă, unde sandvich-urile imense şi
delicioase nu costă decât vreo 2 euro, iar nişte copturi imense de specialitate nu costă decât 1.70 euro. Deci, cu vreo 8 euro ambii membri ai redacţiei din expediţie am reuşit să avem
parte de un prânz copios – e cât se poate de accesibil, nu?
Au urmat câteva zeci de kilometri de trasee frumoase care întretăiau munţii la baza lor, iar pe alocuri şi cu câte un tunel direct prin ei. Peisajele din jur deveneau tot mai idilice, iar cifra de consum începuse să se îmbunătăţească puţin câte puţin şi ajunsese la un moment dat la 6.2 litri/100 km. Dar traseul a început a urcat tot mai mult şi mai pronunţat,
eram deja pe teritoriul Austriei – ţara cu cel mai mic preţ al dieselului din cele traversate de noi, iar noi căutam o staţie cu un preţ cât mai bun. Dacă în Germania staţiile elitiste de pe autobahn afişau un preţ de 1.55 euro per litru, iar cele similare din Austria – 1.45 euro per litru, atunci noi am găsit într-un final o staţie mai modestă unde dieselul se vindea cu 1.337 euro per
litru. Am reumplut rezervorul şi ne-am asigurat că cifra indicată de maşină corespunde realităţii. Apoi am pornit mai departe, spre culmi tot mai înalte.
La un moment dat, am văzut un indicator care ne anunţa că în scurt timp intrăm în Elveţia. Pentru o fâşie scurtă a ei, de doar vreo 40 km, ca după aia să intrăm în Italia.
Cu fiecare nou episod de urcare pronunţată, media consumului urca aproximativ cu 0.2 litri, iar la coborâre revenea sau devenea chiar mai bună. Însă scenariile optimise au durat numai până la ajuns la începutul Pasului Stelvio.
De aici încolo a început o provocare enormă pentru maşină. Pasul Stelvio urcă la aproape 3,000 metri altitudine, iar drumurile care duc spre culmile acestuia sunt extraordinar de înguste, pentru o singură maşină, cu mici lărgiri periodice mai ales la coturile traseului. Am urcat intens cu viteze
de 0-25 km/h, arareori până la 30-35 km/h. Opream uneori pe loc pentru a negocia o trecere cu o maşină din
sens opus, alteori pur şi simplu reduceam de tot viteza la o nouă cotitură de 180 grade... Cu cât mai sus urcam, în faţa noastră se deschideau peisaje nebănuit de frumoase, care
te pot face să înlemneşti acolo. Zona asta a Europei e un colţ de rai, dragii noştri, şi dacă aveţi vreodată ocazia unei călătorii de familie pe care vreţi să o condimentaţi cu privelişti de vis,
alegeţi destinaţia asta. Trecerea Pasului Stelvio e gratuită, însă traseul e deschis, de obicei, doar de la mijlocul lui iunie spre mijlocul lui octombrie.
În scurt timp ne-a fost clar şi de ce. Zăpada a devenit parte firească din
decor, iar cadranele de bord ale maşinii ne indicau temperaturi de 8 grade, apoi 5 grade, apoi doar 2 grade Celsius... Uite că am reuşit să-l punem pe BMW X5 xDrive25d în mijlocul zăpezii, în mijlocul verii!
Urcarea n-a fost lipsită de condimente însă. Un segment al traseului se află în reparaţie şi stratul de asfalt care-l acoperea în mod normal a fost
decopertat, lăsându-ne într-un peisaj pur de offroad. BMW X5 a trecut fără prea dificultăţi, însă, ba chiar am reuşit să ne mai aventurăm niţel şi pe marginile stâncoase ale acestor zone. Am observat, însă, la un moment dat, după cel mai intens, mai lung şi mai nemilos episod aprig de urcare, că temperatura motorului maşinii urcase un pic mai sus de obişnuitele 100 grade Celsius, săgeata indicatoare depărtându-se cu un milimetru mai
mult de centrul uzual al gradaţiilor, acolo unde stă întotdeauna. Nu a fost niciun semnal de alarmă, pentru că mai exista multă rezervă până la o eventuală linie roşie, dar asta denotă provocările extrem de serioase la care
a fost supus motorul astăzi. Evident, fără niciun rateu, dar cifra medie a consumului pentru ziua de azi a tot urcat şi a tot urcat... Zece litri la sută, în mediu? Nu, n-a fost să fie chiar aşa. Media a urcat până la 7.6 litri în vârful pasului montan, iar coborârea şi scurta călătorie ulterioară spre hotel a redus-o la 7.4 litri/100 km pentru întreaga zi de azi. Da, asta a fost media de consum a primei zi istovitoare pentru motor, dar exaltantă pentru noi!
Ei bine, v-am îndemnat să mizaţi şi am rămas plăcut surprinşi de numărul foarte mare al mizelor primite! Totuşi,
nimeni dintre utilizatori n-a indicat cifra exactă de 7.4 litri/100 km. Dar, după cum am menţionat la anunţarea concursului – dacă nu există un utilizator care specifică exact media reală obţinută, atunci câştigă
utilizatorul care a mizat valoarea cea mai apropiată, iar în cazul nostru, utilizatorul Tudor (id 6244) a dat miza de 7.5 litri/100 km şi astfel devine câştigătorul primei zile a marii provocări! Urmează ziua 2, cu noi mize! Dimineaţa pe la 9-10 anunţăm şi traseul exact!
Eh, eu am pus 7.2 l. :) Privelistea e minunata! :)
1
2
jaguar
Chişinău
la 1 Iulie 2014 - 08:46
da... privelistea este super! Iata cum arata raiul:)
1
2
Cyber
Briceni, Moldova
la 1 Iulie 2014 - 10:27
Locuri de invidiat. Bravo PA si mult succes in continuare.
0
2
Robert
Bucureşti, România
la 1 Iulie 2014 - 12:25
La naiba, ''ghioarca'' asta de ics faiv, strica peisajul care el este la superlativ evident.
2
1
Tudor
Ialoveni, Moldova
la 1 Iulie 2014 - 14:29
Opa ...am ghicit consumul))
0
5
VB_1One
Floreşti, Moldova
la 1 Iulie 2014 - 17:25
Felicitari Tudor !!!
La noi in MD nici peisajele nu sunt intr-atit de frumoase :( Totul e dea indoaselea in tara asta! Bine ca macar masini avem de toata mina si ne mai konsoleaza durerea :)
