A stat 35 de ani într-un garaj sigilat din furie: un VAZ 21013 descoperit în Ucraina are o poveste incredibilă!

Bijuteria asta, descoperită în Ucraina, s-a conservat în starea asta din cauza furiei. Da, nu pentru că ar fi fost iubită şi adorată, nu pentru că cineva şi-a dorit s-o conserve pentru viitor, ci din cauza banalei furii şi a deciziei de a betona cu totul uşile garajului în care stătea! O poveste care te lasă cu gura căscată!

Exemplarul ăsta e un VAZ 21013, modificarea cu indicele 13 la urmă fiind ultima din seria 2101, şi având un motor ceva mai puţin puternic, de 64 CP şi 1.2 litri. Ea a fost produsă în 1985, fiind cumpărată în acelaşi an de o femeie din oraşul Zaporojye, din Ucraina de azi. Femeia avea un fiu adult deja la acea vreme, iar maşina asta i-a fost cumpărată lui, drept cadou din partea mamei. Toate bune până aici, doar că fiul s-a dovedit a fi un adevărat netrebnic, nedemn de cadoul primit din partea mamei.

A reuşit să parcurgă în acel an 1985 doar 5,774 km cu această Lada 21013, până când, într-o zi, o nouă criză de netrebnicie a fiului a făcut-o pe mamă să-i ia cheile maşinii şi s-o pună în garaj. Iar pentru ca fiul să nu poată avea nicidecum acces la maşină, ea a zidit uşile garajului, betonându-le şi sigilându-le! Mare a fost furia, mai ales că garajul a rămas în stare sigilată pentru decenii întregi...

Starea de azi a maşinii este încă aşa cum a fost scoasă din acel garaj, cu excepţia unui tratament cosmetic de spălare şi împrospătate, care i s-a aplicat. Are aripa dreaptă din faţă niţel apăsată în partea superioară, probabil tot în urma unei peripeţii a fiului rătăcitor din anul 1985. Aripa mai are nişte puncte pe ea, iar o apărătoare de noroi e ruptă şi se ţine foarte şubred.

Interiorul are piele maro şi s-a păstrat într-o condiţie foarte bună. Fiul rătăcitor n-ar reuşit s-o distrugă aici. Însă cauciucurile de căptuşire a geamurilor şi uşilor au mai dat crăpături din cauza vremii.

Motorul funcţionează, bine, dar, după atâţia ani, are cu siguranţă nevoie o deservire tehnică amplă şi o recalibrare.

Maşina are plăcuţele de înmatriculare originale, din acea vreme, dar şi toate actele şi cărţile însoţitoare. Iar cu povestea ei, poate fi un exemplar demn de colecţie. Voi ce spuneţi, îşi merită ea statutul de bijuterie de colecţie?