Acest Mercedes-Benz W124 a fost incapsulat acum două decenii şi pus la păstrare până azi. A meritat oare?

Uneori vorbim despre automobile bine conservate de-a lungul istoriei şi le numim capsule ale timpului, oarecum la figurat. Dar aici, în cazul acestui Mercedes-Benz, e vorba de o capsulă a timpului la propriu, or, proprietarul său chiar a incapsulat maşina asta acum două decenii şi a pus-o la păstrare îndelungată!

E un Mercedes-Benz 300D din generaţia W124, fabricat în 1987, iar asta înseamnă că sub capotă vorbim de un motor diesel cu 6 cilindri în linie, de 3.0 litri. Însă, dacă azi practic nu mai există motoare diesel aspirate natural, acesta e tocmai un asemenea propulsor, cu aspirare naturală, cu 2 valve per cilindru, puterea maximă a căruia ajunge la doar 109 CP. Cuplul maxim e de 185 Nm. Aparent, nu a fost tocmai cea mai inspirată motorizare pentru a fi pusă într-o capsulă a timpului, nu? Se putea opta pentru motorizări mult mai delicioase, nu-i aşa?

Ei bine, putem supune dezbaterilor decizia proprietarului său, însă asta nu face această maşină mai puţin fascinantă, cu o istorie absolut unică. La 11 iunie 1987 maşina asta i-a fost livrată lui, iar factura sa indica un preţ total de 52,385 mărci germane cu tot cu opţionale, inclusiv TVA-ul german de atunci de 14%, aplicat automobilelor. Preţul de bază al acestui 300 D W124, fără opţionale şi fără taxe, era de 37,600 mărci şi e curios că acest cumpărător a plătit extra încă 2,700 mărci numai pentru a avea ABS inclus, or, noi astăzi tratăm acest sistem de siguranţă ca ceva absolut implicit.

Cutia de viteze automată a mai costat 2,135 măci germane, trapa electrică — alte 1,475 mărci, iar vopseaua metalizată maro, pe nume Impala, a mai costat alte 1,180 mărci. La toate aceste preţuri de opţionale mai adăugaţi cele 14% deasupra.

În fine, se vede că omul nu şi-a cumpărat-o din start chiar ca s-o incapsuleze pentru mai apoi, dar, totuşi, ea a fost pentru el mai mult o maşină de plăcere, cu care să iasă rar, întrucât avea alta pentru a alerga în fiecare zi. Cât de mult ar suna asta ca un stereotip, proprietarul din 1987, tot el de fapt şi proprietarul de azi al maşinii, menţionează că o exploata foarte specific la început — o conducea exclusiv în condiţii de vreme bună, şi aproape numai în călătorii de vacanţă pe timp de vară. Încă din primul an, atunci când venea sezonul rece, maşina era pusă la păstrare în garaj, deconectată de la baterie, după care era readusă la activitate abia sezonul următor.

Aşa a ajuns acest Mercedes-Benz să adune din 1987 până în 1999 numai 25,000 km pe odometrul său. În acel moment, proprietarul maşinii a considerat că e timpul s-o pună la păstrare îndelungată. Întrucât maşina era într-o condiţie superbă, cu toată caroseria ei vopsită de uzină, fără vreo intervenţie, a hotărât s-o incapsuleze într-o husă specială, inchisă ermetic, cu senzor de umiditate, o husă care, în limbajul oamenilor care conservează maşini se numeşte permabag.

Ei bine, anume în acea husă, incapsulată şi cu umiditate controlată, a stat acest Mercedes-Benz W124 conservat vreme de 21 de ani, până acum, în anul 2020! Iar asta l-a păstrat în condiţie originală, fără nevoia unor lucrări ample de reanimare. Umiditatea potrivită a făcut ca şi componentele de cauciuc, cele care de obicei se usucă în timp şi trebuie neapărat modificate, să fie aici la fel de proaspete. S-a făcut, totuşi, o deservire tehnică amplă la motor şi cutie de viteze, înlocuindu-se pe acolo toate lichidere şi componentele de cauciuc recomandate după o asemenea păstrare îndelungată. Iar azi maşina asta e în condiţie de nou, practic. O capsulă a timpului, care a fost acum deschisă şi uite că e gata să-ţi arate cum erau lucrurile pe atunci.

Despre faptul că totul luceşte la interior şi exterior, e de prisos să mai vorbim, întrucât am menţionat că totul e în condiţie de nou, iar acel permabag a ferit-o de orice condiţie neprielnică a mediului din jurul său.

Dar, la sfârşit, ne apar şi nişte întrebări existenţiale despre soarta acestei maşini şi rostul conservării ei de către proprietarul său. El o vinde azi cu 24,900 euro, iar asta înseamnă că profit — cu siguranţă nu va face din toată această conservare de 21 de ani a unei maşini, cu o istorie excepţională. Şi aici ne gândim cu ce sentimente îşi va vinde el maşina — mâhnit că a greşit motorizarea şi a ratat oarecum pe alături în investiţia sa pe termen lung, sau poate la fel de satisfăcut şi cu inima împăcată că va transmite acum cuiva o bijuterie, fără a urmări neapărat profitul? Cu siguranţă, însă, că dacă avea să conserveze un E320, sau un 500E, putea scoate un profit superb, mai ales cu ultima motorizare, care se vinde astăzi cu sute de mii de euro. Şi efortul de conservare cu permabag-ul ar fi fost acelaşi.

Ulterior, ne-a mai venit un gând cu presupunere. Dacă tot momentul conservării a fost anul 1999, ăsta era anul în care Dosarele X erau cel mai popular serial TV, iar omenirea aştepta sfârşitul planetei în anul 2000. Să fi fost oare acesta motivul pentru care acest Mercedes-Benz a mers la incapsulare? Nu putem şti, or, compania care l-a scos azi la vânzare în numele proprietarului său stăruie pe versiunea incapsulării din pasiune pentru acest model.

Voi ce credeţi, a dat un greş epic acest proprietar de Mercedes-Benz sau a făcut pur şi simplu ceva ce i-a dictat sufletul şi chiar nu-i pasă de vreun profit pe maşina asta? Tu ai cumpăra un asemenea Mercedes-Benz W124 conservat, acum, cu un asemenea preţ?