Sfatul notarului: de ce să nu cumpărăm automobile prin procură în Moldova

Procura s-a înrădăcinat în Moldova, în anii de demult, drept metoda principală de a vinde automobile. Era simplu — mergeai la un notar, făceai o procură şi gata, cumpărătorul şi vânzătorul se despărţeau. Dar mai apoi, lucrurile au început a se civiliza, iar tot mai mulţi oameni au înţeles că metoda cea mai corectă este înmatricularea imediată pe numele cumpărătorului. Totuşi, până în prezent există un număr încă mare dintre noi, care mai consideră procura drept metoda implicită de a vinde sau cumpăra o maşină. Periodic, în mediul online apar tot felul de cazuri şi istorii cu oameni care s-au pricopsit cu probleme în urma vânzărilor prin procuri. Tocmai de aceea, am decis să mergem după sfaturi complete şi profesioniste chiar la un notar din Moldova, deci chiar la oamenii la care se merge pentru perfectarea procurilor.

Aşadar, ceea vă prezentăm mai jos sunt informaţii clare şi complete, obţinute de la un profesionist din domeniu, împreună cu recomandări. Noi am încercat să structurăm cât mai clar şi eficient toate aceste informaţii, astfel încât ele să fie clare tuturor, oricărui om fără studii juridice.

Ce este procura, de fapt, şi de ce ea s-a înrădăcinat în Moldova

Procura este, în esenţă, un document prin care o persoană împuterniceşte pe altă persoană să facă anumite acţiuni în numele său, specificul exact fiind stipulat în articolul 374 al codului civil al Republicii Moldova. Deci, procura, în esenţă, nu este vânzare-cumpărare, ci reprezentare, iar anumite acţiuni comise de omul împuternicit în numele celui care a împuternicit îl plasează pe ultimul ca parte a acelei acţiuni. Fraza asta pare un pic complicată şi juridică, dar vom exemplifica-o mai jos şi va fi foarte clar.

Procura s-a înrădăcinat în Moldova în domeniul vânzărilor de automobile pentru că foarte mult timp aici nu existau reglementări clare cu privire la proceduri corecte, pentru că banii obţinuţi ca profit din vânzarea acestor automobile nu erau impozitaţi, şi prin urmare oamenii îşi spuneau cumva că nu era mare diferenţă, aşa că alegeau calea cea mai rapidă şi comodă — o procură perfectată la notar, fie cu ideea că acel cumpărător va merge încă mult timp cu maşina în starea ei juridică actuală, fie cu intenţia că acel cumpărător va merge de unul singur ulterior la un birou de înmatriculare şi şi-o va trece pe numele său, în baza acelei procuri.

Ca să înţelegem mai bine ce vom spune mai departe, trebuie să spunem că pot exista procuri cu drept de substituire şi fără acest drept. Cu alte cuvinte, poţi împuternici un om prin procură, acordându-i lui dreptul să mai împuternicească pe cineva mai departe, sau dimpotrivă, poţi să nu-i acorzi acest drept. De asemenea, conform articolului 376, alineat 1 al CC, termenul maxim al unei procuri e de 3 ani.

Care e alternativa, sau mai bine zis metoda corectă pentru vânzarea şi cumpărarea unui automobil în Moldova, între două persoane fizice

Metoda corectă e scoaterea de la evidenţă a automobilului de pe numele vânzătorului şi înmatricularea acestuia pe numele cumpărătorului, iar această procedură, realizată la un birou de înmatriculare al ASP, se face fie în baza unui contract de vânzare cumpărare tipizat, semnat chiar la sediul acelui birou de înmatriculare, fie în baza unui contract de vânzare-cumpărare semnat la notar, autentificat. În acel contract de vânzare, respectiv, se indică preţul cu care a fost vândut/cumpărat automobilul.

Efectele juridice pe care le produce această operaţiune sunt clare şi importante: din minutul în care se face înmatricularea pe cumpărător, acesta devine deţinătorul juridic al automobilului şi toată drepturile şi responsabilităţile ce rezidă din asta îi aparţin cu efect imediat, iar vânzătorul nu mai are nici o tangenţă prezentă cu acel automobil.

Paradoxal, dar această procedură de înmatriculare nu costă cu mult mai mult decât o procură, decât dacă noul proprietar îşi doreşte alte plăcuţe de înmatriculare sau dacă impozitul rutier pentru acel an n-a fost încă achitat şi va trebui să-l achite. Dar procedura propriu-zisă de înmatriculare nu e cu mult mai scumpă.

De ce atunci mulţi oameni în Moldova mai continuă să prefere vânzarea/cumpărarea prin procură, în locul procedurii corecte

Motivele pot fi multe la număr, unele ţin de o inerţie că aşa s-a făcut cândva, sau pur şi simplu necunoaştere. Dar mai sunt uneori şi anumite efecte juridice ce survin din vânzarea corectă, pe care unii încearcă să le evite prin perfectarea procurilor.

Spre exemplu, vânzătorul obţine un venit din vânzarea automobilului, care va fi vizibil pentru autorităţi. Dacă vânzătorul va încasa pe automobil o sumă mai mare decât cea pe care a plătit-o pe el atunci când l-a cumpărat, diferenţa de bani câştigată trebuie raportată în declaraţia pe venit drept creştere de capital, iar din acea sumă trebuie achitat impozit pe venit. Problema e că unii nu au dovada sumei cu care au cumpărat cândva maşina, şi atunci întreg preţul maşinii la vânzare se poate considera creştere de capital şi devine impozabil.

Această clauză pentru creşterea de capital şi achitarea de impozit n-ar trebui să fie o problemă pentru cei care-şi cumpără o dată la câţiva ani un automobil pentru uzul personal, apoi îl vând şi-şi cumpără altul, indicând de fiecare dată preţul real. Teoretic, un automobil va costa întotdeauna mai puţin după ani de exploatare şi uzură, faţă de atunci când a fost cumpărat, deci nu va exista niciodată creştere de capital. Creşterea de capital e aplicabilă mai degrabă celor care fac vânzări frecvente, cumpărând mai ieftin şi vânzând mai scump.

În mod similar, şi un cumpărător cu bani ai căror provenienţă nu-i poate dovedi s-ar putea să insiste pe procură, în dorinţa de a masca tranzacţia.

De asta, pentru ca fiecare să fie în albia legală corectă, e important ca la vânzarea unui automobil să fie indicate preţurile reale, asta va ajuta ca la revânzare fie să ai dovada că preţul a fost mai mic decât la cumpărare şi nu ai avut creştere de capital, deci nu ai de plătit impozit pe venit, fie să ai cuantumul corect dovedit, din care trebuie să se achite impozitul pe venit.

Riscuri la cumpărarea prin procură, pentru cumpărător:

Cumpărând un automobil prin procură, de fapt nu eşti proprietar legal, ci împuternicit. Deci, din punct de vedere juridic, nu tu eşti proprietarul automobilului, ci în continuare vânzătorul. Iar asta face dificilă probarea cumpărării şi achitării banilor către cumpărător în cazul juridice specifice.

Vânzătorul poate revoca oricând procura, fie din rea-voinţă, fie din orice alt motiv. Conform legii, el are voie s-o facă, iar tu, ca şi cumpărător, nu prea ai metode de a-l împiedica, decât încercând ulterior prin judecată să încerci a demonstra că tranzacţia de cumpărare a avut loc, însă tot tu ai fost cel care a acceptat s-o facă prin procură, nu prin documentul prevăzut pentru vânzare-cumpărare. Iar articolul 377, punctul 1b, din codul civil spune clar că procura îşi încetează valabilitatea dacă cel care a împuternicit o revocă. Da, există şi articolul 379, care stipulează necesitatea informării despre revocare a împuternicitului, proprietarul de jure al maşini fiind obligat să anunţe pe cel ce a fost împuternicit prin procură, însă acelaşi articol mai prevede o alternativă, care încă nu a fost pusă la punct la nivel de stat, prin prezentarea la notar şi solicitarea acestuia de a face o declaraţie de revocare în registrul procurilor. Dar acest registru deocamdată nu este pus în funcţiune. Ce trebuie să ţinem minte la ziua de azi e că proprietarul de jure al maşinii poate revoca oricând procura, aceasta îşi perde valabilitatea, iar din acel moment persoana care a cumpărat maşina prin procură nu doar că nu e proprietar legal al ei, ci nici măcar împuternicit nu mai este.

Un alt risc este că la expirarea termenului procurii, ea va deveni nevalabilă, iar dacă vrei să o continui, va trebui să cauţi din nou proprietarul legal. Despre riscul ca acesta să se fi mutat la altă adresă, în altă ţară sau să-şi fi schimbat numărul de telefon — e de prisos să mai vorbim. Dacă te pomeneşti cu procura expirată în încercarea de a găsi proprietarul — te pomeneşti cu un automobil asupra căruia nu ai nici un drept juridic.

Un alt risc ţine de specificul imprevizibil al vieţii — dacă vânzătorul, adică proprietarul de jure, decedează între timp, procura devine imediat nevalabilă, conform articolul 377, p. 1f al codului civil. Iar automobilul pe care credeai că-l deţii, brusc se transformă într-un bun, care trebuie moştenit de către succesorii acelui om. Ai putea avea noroc de succesori care să vrea să perfecteze moştenirea, apoi să-ţi transmită bunul din punct de vedere legal, dar aceştia pot solicita la fel de bine să întorci imediat bunul în familia lor. În procură nu scrie suma de bani pe care ai plătit-o, ci doar că ai fost împuternicit s-o conduci sau să faci alte acţiuni. Şi nici măcar intenţia de a te duce repede la ASP să treci automobilul pe tine nu mai funcţionează în acel moment, întrucât procura nu mai e valabilă, iar o asemenea procedură devine nulă şi ilegală, chiar dacă poate părea că o întârziere de câteva ore a actualizării bazei de date ar putea permite din punct de vedere tehnic realizarea. Acea tranzacţie va fi ulterior anulată, iar autorul ei va purta răspundere. Da, există e judecata, sau poate ai noroc de moştenitori care îţi merg la întâmpinare, dar toate aceste proceduri vor fi lungi şi anevoioase, şi te vor convinge că trebuia pur şi simplu să faci din start totul corect.

La fel de imprevizibilă e viaţa şi pentru cumpărător, or, şi acesta poate deceda oricând,. Şi acum imaginează-ţi că maşina pe care ai plătit o sumă de bani, pentru binele familiei tale, în acel moment nu mai poate fi moştenită de către ei, pentru că nu-ţi aparţine de jure, iar procura tocmai a devenit nevalabilă, conform aceluiaşi articol 377 din codul civil, de această dată fiind vorba de punctul 1g. Soluţia ar fi ca acel vânzător, dacă îl găsesc urmaşii cumpărătorului şi dacă e de acord, să transmită automobilul către unul dintre aceştia, însă pot apărea multe complicaţii şi aici sau pur şi simplu proprietarul de jure să refuze.

Mai pot exista şi multe alte riscuri juridice cu implicaţii economice şi financiare, dacă vânzătorul e de rea-credinţă. Dar dacă ai văzut o singură dată acel om, nu poţi şti sigur. Spre exemplu, automobilul fiind proprietatea lui, poate cădea sub incidenţa gajărilor de dinaintea eliberării procurii — vânzătorul îl putea gaja pe el către o instituţie de împrumuturi. Sau automobilul poate cădea sub incidenţa sechestrelor aplicate acelui vânzător — spre exemplu acel vânzător are datorii, amenzi neachitate, figurează drept fidejusor pentru o persoană terţă care nu-şi poate onora obligaţiile, etc, iar un executor judecătoresc deschide lista cu proprietăţi ale lui din baza de date şi aplică sechestru pe câteva din ele, printre care poate nimeri şi autoturismul pe care crezi că-l deţii. Nu vei avea ce face, pentru că nu tu eşti proprietarul legal, iar ca situaţia să se rezolve, întâi trebuie ridicat acel sechestru.

De asemenea, dacă maşina ta îţi va fi furată, sau deteriorată, vei avea de dat explicaţii de ce vii tu să figurezi în calitate de parte vătămată, şi nu proprietarul de jure, iar în unele cazuri vei fi nevoit din nou să-l cauţi.

Riscuri la vânzarea prin procură, pentru vânzător

Cel mai frecvent risc e cel că toate amenzile rutiere vor veni la adresa proprietarului juridic. Sigur, poţi merge la poliţie să declari datele celui care a fost la volan, sau să-l suni de fiecare dată să-l întrebi, dar cum e dacă va trebui să mergi iar şi iar să dai explicaţii, sau dacă nu vei mai şti cine a fost la volan, sau dacă acel om va infirma cele declarate în scris de tine?

În mod similar, dacă cel de la volan comite un accident grav, eventual cu victime omeneşti, sau dacă fuge de la locul accidentului, tu vei fi cel sunat la miez de noapte de poliţie şi ţi se vor cere informaţii imediate.

Un risc despre care puţini conştientizează e că acea maşină poate fi vândută la un moment dat către o terţă persoană, deja prin contract, spre exemplu. Cel căruia i-ai perfectat procura, a luat banii pentru maşină, poate o sumă mai mare, dar el nu a vândut nimic din punct de vedere legal, cu tu, în calitate de proprietar. El doar te-a reprezentat. Şi acolo, în contract, tu i-ai delegat dreptul să scrie orice sumă vrea, spre exemplu — 10,000 euro, sau 2,000 euro, nu contează mărimea cifrei. Acel venit nu-i va fi atribuit lui, ci ţie, iar eventuala creştere de capital o vei avea tu, nu cel cu procura în mână. Adeseori vânzătorul va afla despre asta abia când va primit o scrisoare de la fisc pentru a fi întrebat de ce n-a achitat impozit din acea creştere de capital. Şi toate amenzile şi penalităţile vor cădea în seama vânzătorului de jure.

De asemenea, dacă ai semnat o procură de substituire, nu poţi şti de câte ori acea maşină a fost transmisă mai departe prin alte procuri, şi în mâinile cui e de fapt, azi. Prin urmare, s-ar putea să nu ştii pe cine să indici la amenzi, pe cine să spui poliţiei să caute în cazul unui accident grav de trafic, iar asta se rezumă la bătăi de cap uriaşe.

Prin urmare, sfatul principal şi esenţial este să nu maschezi vânzarea unui automobil prin procură. Vinde-o, plăteşte impozitul dacă situaţia impune, şi dormi liniştit, pentru că din momentul imediat următor cumpărătorul real va fi şi cel de jure, şi el va fi cel care va purta răspundere de automobil.

Când să faci, totuşi, procură?

Când ai nevoie cu adevărat să fii reprezentat. Spre exemplu, pleci din ţară şi delegi unei rude dreptul ca ea să vândă maşina în locul tău, la preţul stabilit. Ea te va reprezenta în semnarea acelui contract de vânzare-cumpărare şi atât, acolo efectul procurii încetează.

Mai pot fi şi altul cazuri de reprezentare, eventual împuternicire a unui om să folosească într-un anumit mod maşina ta, cu permisiunea ta. Poţi indica în procură exact ce îi permiţi să facă, scoţând partea cu înmatricularea, deci fără a o putea vinde din numele tău. Dacă vrei să i-o închiriezi pe o perioadă mai lungă, există contract de chirie, cu impozite achitate din banii primiţi drept chirie. Dacă vrei să i-o dai în folosinţă gratuit pe o perioadă mai lungă — există contract de comodat sau pur şi simplu un mandat eliberat de ASP, ca un certificat de înmatriculare suplimentar, care figurează oficial în baza de date.

Deci pentru toate aceste situaţii, precum şi multe altele, există acte corespunzătoare, corecte din punct de vedere legal, iar folosirea procurii pentru a masca tranzacţia de facto ar trebui să înceteze.