Istoria neştiută a sedanului Moskvich 2142, ultimul model al mărcii, lansat cu ambiţie şi dus la derizoriu

Istoria Moskvich cuprinde multe modele cu inginerie interesantă şi cariere de succes, inclusiv în occident, or, au fost ani când peste jumătate din producţia fabricii pleca la export, iar în unele ţări precum Finlanda modelele 408 şi 412 aveau chiar şi ediţii de lux. Mai apoi, atunci când trebuia să se treacă la o nouă epocă a maşinilor moderne, cu tracţiune faţă, designerii şi ingineri Moskvich au fost determinaţi să se inspire profund de la Simca 1308 pentru a crea Moskvich 2141. Însă după ce s-a aprobat o copie aproape fidelă a lui Simca pentru viitorul lor model, aceştia au modificat din proprie iniţiativă designul şi amplasamentul motorului pentru a crea ceva măcar cât de cât original, aşa cum descriam în detaliu în articolul dedicat lui Moskvich 2141. Puţini ştiu, însă, că după 2141 cu caroserie de fastback a urmat şi un 2142 cu siluetă de sedan.

Da, probabil ai şi intuit deja că 2142 a fost un model care s-a vrut în primul rând o versiune sedan a lui 2141. Modelul 2141 a fost dezvoltat într-o perioadă lungă de timp cu multe anulări de proiecte şi prototipuri şi a fost lansat în 1986. Dar şi atunci s-a făcut o lansare mai grăbită decât ar fi vrut inginerii, or, ei voiau să dezvolte o gamă nouă de motoare mai puternice, de cilindree mai mare, inclusiv un motor diesel propriu! Dar, până la urmă, s-a decis ca modelul să se lanseze cu motorul învechit de 1.5 litri de pe modelul anterior 2140. Această stângăcie de lansare a făcut ca 2141 să se producă în foarte puţine exemplare în primii ani, abia în 1988 cifrele de producţie fiind mai mari. Dar motoarele noi aşa şi n-au mai ajuns a fi implementate.

Foto: Moskvich 2141, model inspirat de la Simca 1308

Totuşi, în 1987 deja se începuse munca de creare a viitorului sedan 2142, de care vorbim azi. Acesta urma a fi un model de talia lui Opel Ascona, cu un design destul de asemănător, de fapt, dar tehnic urma să împartă aceeaşi platformă cu 2141. Totuşi, avea câteva perfecţionări la nivelul frânelor faţă, care primiseră discuri ventilate, şi la nivelul recalibrării suspensiei spate.

Foto: Unul din prototipurile lui Moskvich 2142

Către anul 1990 maşina era deja pregătită ca design şi inginerie, fiind construit şi un prim prototip pe viu. Startul producţiei de serie urma să înceapă în 1992, iar în anii 1990-1991 fuseseră construite mai multe prototipuri cu câteva variaţii de design. Însă destrămarea URSS, problemele financiare ale fabricii Moskvich şi decesul directorului acesteia au pus o pauză lungă pe aceste proiecte.

Uzina contractase un credit mare pentru o nouă hală de producţie a celor trei motoare noi, pe care inginerii le proiectaseră deja. Construcţia halei s-a împotmolit la 95%, ea având deja şi utilaje cumpărate şi montate în ea, când obişnuitele probleme ale anilor 90 au făcut imposibilă avansarea de mai departe. La mijlocul anilor 90 pentru Moskvich 2141 s-a hotărât contractarea unui motor de Renault pentru a asigura performanţă de top, iar întrucât la fabrică mai existau stocuri de piese produse demult, cei de la Moskvich au decis să lanseze sedanul 2142 folosind acele piese din stoc, cu ideea că un model nou ar putea revigora cererea şi ar renaşte uzina, permiţându-i apoi să-şi ducă la sfârşit şi hala de motoare. Aşa a fost lansat în 1995 şi pus în producţie în 1996 modelul Moskvich 2142, un sedan despre care puţini îţi mai amintesc astăzi.

Producţia modelului a fost lansată cu mare speranţă la început, însă peste doar câteva luni era clar că realitatea e mult mai sumbră decât speranţele.

Foto: Interiorul exemplarului de prezentare, aşa cum ar fi trebuit să fie Moskvich 2142

Fabrica nu avea componente suficiente pentru a asambla aceste sedanuri, doar primele exemplare fiind relativ complet construite, după care au urmat tot soiul de improvizaţii, maşinile fiind asamblate practic manual şi cu ciocanul, într-un mediu demoralizant. Calitatea producţiei era cu mult peste cele mai indulgente aşteptări.

Aşa arăta un Moskvich 2142 pe străzile Rusiei

În loc să rezolve problemele esenţiale ale fabricii şi în producţia modelului, şefii Moskvich au decis că ar fi cazul să mizeze pe versiuni luxoase ale lui 2142.

Aşa au lansat în 1997 versiunea cu ampatament mărit cu 200 mm, pe care au numit-o 2142 Kneazy Vladimir. Maşina era, la drept vorbind, un vehicul cârpit şi alungit, care nu avea nici rigiditatea necesară a caroseriei, iar calitatea de producţie era departe de orice pretenţie de lux. În schimb, aceste maşini au primit motorul de Renault pe ele, pe lângă cel standard.

Foto: Moskvich 2142 Kneazy Vladimir

Din dotările de confort puteau face parte, opţional, un sistem de aer condiţionat, servodirecţie venită de la ZF şi o suspensie independentă pe puntea spate. Aceste maşini au fost produse într-un număr de doar puţin peste 1,300 de exemplare până în anul 2001.

În paralel, în 1998 fabrica Moskvich a vândut hala de motoare grupului Renault, acolo producându-se astăzi modelele grupului Renault, precum Duster, de exemplu. Iar în timp ce fabrica îşi amputa membre esenţiale şi orice speranţă de viitor, şefii au decis ca tot în 1998 să lanseze o versiune şi mai luxoasă a lui 2142, numită 2142 Ivan Kalita, un exemplar al căreia i l-au făcut cadou primarului de atunci al Moscovei, Lujkov, care milita pentru ca uzina să fie ţinută în viaţă.

Foto: Moskvich 2142 Ivan Kalita

Acel model avea un ampatament identic de lung cu Kneazy Vladimir, dar designul părţii frotnale era modificat să aibă o grilă cromată mare şi faruri mai mari, în dorinţa de a inspira lux. Paradoxal, dar au existat şi versiuni cu tracţiune integrală! Maşina putea primit doar motoare Renault şi a fost produsă în extrem de puţine unităţi, ocazional, până în 2001.

În general, în 2001 întreaga fabrică a mai produs doar 800 maşini, şi din ea se fura tot ce se putea deja. În 2002 producţia a fost oprită total, iar sedanul 2142, cu toate versiunile sale derizorii, a plecat definitiv în istorie, fără a se şti cu exactitate măcar câte maşini au fost produse, întrucât multe au fost lăsate incomplete, iar altele pur şi simplu au dispărut de pe teritoriul uzinei.