Istoria camioanelor româneşti DAC, înzestrate cu sisteme de artilerie, care servesc şi azi armatei, alături de HIMARS

Armata României este dotată în prezent cu sisteme performante de artilerie HIMARS, care şi-au dovedit eficienţa în războiul din Ucraina şi care sunt în dotarea fiecărei ţări NATO. Dar, alături de ele, în armata României mai servesc şi azi sisteme de artilerie LAROM, bazate pe camioane româneşti DAC. Şi e curios că sistemul LAROM e o versiune modernizată a unui sistem ce-şi are originea ceva mai demult, iar azi vrem să explorăm această istorie a camioanelor româneşti purtătoare de rachete.

Primele sisteme de artilerie produse în România datează încă din timpul camioanelor SR-114 Bucegi. Pe atunci au fost produse relativ puţine asemenea sisteme, iar lansatorul propriu-zis de rachete era bazat pe unul sovietic, BM-21 Grad. Sistemul purta numele de APR-21 pe atunci. Astăzi asemenea camioane nu mai există în dotarea armatei române, însă au mai rămas prezente în câteva ţări în care au fost exportate, precum Nigeria. În Maroc sistemul APR-21 e folosit, însă e montat pe camioane mai moderne.

Foto: Sistem APR-21, bazat pe camionul SR-114 Bucegi

A urmat sistemul APR-40, lansat în 1978, care se bazase deja pe renumitul camion DAC 665T, camion cu tracţiune 6x6 şi o inginerie gândită din start pentru uz militar inclusiv. În nomenclatura acestor camioane DAC, primele două cifre din denumire însemnau tracţiunea, de 66 pentru 6x6, iar cifra 5 însemna sarcina utilă de 5 tone. Punţile acestui camion aveau diferenţiale blocabile şi erau proiectate în România, la fel ca cea mai mare parte a ingineriei. Era un camion militar conceput şi produs după principiul independenţei faţă de furnizori din afara ţării, fiind un produs strategic de securitate. Dar e important să spunem că pe atunci fabrica din Braşov era în apogeul dezvoltării sale, aşa că a contractat institutul austriac AVL List pentru consultanţă şi ajustări finale la sistemul de tracţiune 6x6 a camionului românesc, institutul fiind acelaşi care furniza servicii similare producătorului austriac Steyr şi celor de la Magna şi Mercedes, pentru G-Class şi versiunea sa militară, Puch.

Foto: Camionul DAC 665T

Au urmat variaţii cu sarcină utilă mai mare — 667T cu 7 tone şi 6610T cu 10 tone. Camionul avea şi mai multe ipostaze cu benă deschisă sau acoperită, pentru o mulţime de alte misiuni, până la apariţia unui sistem de artilerie. Pe acelaşi şasiu au apărut şi versiuni 8x8, precum 887R. Şi dacă la început această familie de camioane folosea un motor MAN, ulterior a fost lansat şi dieselul V8 de concepţie românească, cu numele de cod lung 1240-V8-DT, de 12,4 litri.

Foto: Camion DAC 667T

Ei bine, sistemul de artilerie APR-40 a folosit acelaşi lansator sovetic de rachete BM-21 Grad, cu 40 de rachete, montat pe noul şasiu de camion DAC. Pentru acest sistem se folosea camionul DAC 665T, cu tracţiune 6x6 şi motorul MAN diesel V8, de 215 CP. Cutia era una manuală, cabina nu era blindată, deşi folosea un fie gros, care putea proteja de muniţie de calibru mic. De asemenea, fiind vorba de un sistem sovietic de demult, ghidarea focului şi instrumentele de tragere era oarecum rudimentare. Camionul, însă, în ciuda puterii relativ mici, a demonstrat o funcţionare ireproşabilă, menţionată în arhivele militare americane ale timpului, or, acest sistem de artilerie românesc fusese exportat în mult mai multe ţări africane, monitorizate îndeaproape pe atunci de CIA. Botswana, Liberia şi Nigeria sunt doar câteva din ţările în care aceste camioane româneşti DAC serveau armatelor.

A urmat apoi, în 1988, o evoluţie a acestui sistem, numită APRA-40. Şasiul camionului a fost ranforsat, iar lansatorul de rachete, deci e acelaşi în esenţă, a primit un calculator cu sistem de viziune nocturnă. Motorul e tot de origine germană, dar a fost actualizat la 236 CP, fiind cuplat deja la o cutie automată. Cabina dispune de sistem de reglaj centralizat a presiunii în pneuri şi există şi un troliu puternic pentru a ajuta camionul să iasă din impas în condiţii grele.

În 1996, cu scopul asigurării interoperabilităţii cu NATO, a demarat programul de modernizare a sistemului ARPA-40, iar această modernizare a fost făcută în cooperare cu companiile israeliene Elbit şi IMI. Lansatorul de rachete a rămas, în esenţă, acelaşi BM-21 Grad de origine sovietică, dar construit la Aerostar, în Bacău. Acest lansator a fost puternic modernizat, însă, pentru a fi compatibil cu două tipuri de rachete. Acum acesta poate folosi muniţie de 122 mm, tipică Grad, dar şi rachete israeliene de 160 mm, LAR MK-4. Acestea din urmă au o rază dublă faţă de rachetele Grad şi ajung la 45 km.

Camionul folosit la bază e tot un camion ce-şi are originea în acelaşi DAC 665T, dar are emblema ROMAN deja. Informaţiile despre motorul şi puterea lui par să indice asupra unui motor diesel MAN mult mai puternic, de 416 CP, şi s-a proiectat şi posibilitatea cuplării cu o cutie de viteze automată Allison. Cabina are un nivel de blindaj moderat, fapt care e oricum o evoluţie faţă de versiunile anterioare. Sistemul de tragere e computerizat deja, există şi sistem laser şi infraroşu, iar cabina dispune şi de sistem de climatizare adiţional.

Greutatea totală a unui sistem LAROM e de 18 tone, iar viteza maximă de deplasare e de 80 km/h. Sistemul mai poartă şi numele LAROM-160, unde 160 vine de la calibrul rachetelor israeliene ce poate fi folosită, iar LAROM e o simbioză dintre denumirea rachetelor şi originea românească a sistemului.

Sistemul se află doar în dotarea armatei din România şi a intrat în serviciu în anii 2001-2002. Doar 48 de asemenea sisteme, însă, sunt în dotarea armatei, un număr mic faţă de investiţiile în modernizare. Dar, din punct de vedere al securităţii, aceste sisteme de artilerie sunt complementate şi chiar dominate deja de sistemele HIMARS, raza de tragere şi precizia cărora e net superioară.

Deşi sistemele LAROM, pe baza camioanelor româneşti, sunt încă în serviciul armatei române, noi asemenea camioane şi sisteme nu se mai produc de mulţi ani încoace în România.