Istoria uitată a motoretei româneşti Mobra Hoinar, ultima concepută şi produsă în România

Acum câteva săptămâni, publicam un articol despre motoreta Mobra 50, prima Mobra lansată în producţia la fabrica din Zărneşti. Am numit-o atunci motocicletă, generic, dar, bineînţeles că Mobra 50 se califica drept o motoretă, iar în cultura populară existau acele dispute sacre despre denumirea corectă a vehiculului, în care era de neconceput să-i spui motocicletă Mobrei. Ei bine, în urma acelui articol am primit şi o mulţime de mesaje frumoase din partea cititorilor şi ne-a fost plăcut să constatăm cât de mult interes a stârnit acel subiect. Aşa că azi vrem să vorbim despre ultimul model de motoretă proiectat şi produs în România, Mobra Hoinar.

Dacă despre Mobra 50 se spunea că e copiată sau cel puţin inspirată profund de pe un model Zundapp, atunci modelul Hoinar se prezenta ca un produs sută la sută românesc, creat ca o evoluţie pe baza experienţei acumulate cu Mobra 50, Mobra 50 Super şi versiunea Mini, dar modelul Turist. Mobra Hoinar a fost arătată publicul în anul 1983, când fabrica 6 martie Zărneşti era în apogeul progresului său, iar modelul Hoinar venea ca un pas următor, superior, faţă de modelele anterioare. Şi cum Mobra 50 prinsese extraordinar de bine la tineri, devenind un simbol al libertăţii acestora, noua Mobra Hoinar pusese un accent şi mai mare pe acest spirit libertin şi tineresc, prin însăşi denumirea sa. Puţine produse s-au fabricat în România acelor ani care să fie atât de plenar focusate spre tineri şi spre stilul de viaţă pe care şi-l doreau aceştia, dar Mobra Hoinar era unul dintre ele şi asta a făcut-o atât de îndrăgită.

Foto: O Mobra 50, protagonistă în filmul Frumoasele Vacanţe încă în anul 1968

Proiectarea motoretei Hoinar până la etapa de producţie, însă, a durat aproape 4 ani, fiind făcută de o echipă condusă de inginerul Doru Opincă, alături de Ioan Cioara. Inginerul Opincă, apropo, a participat la proiectarea tuturor motoretelor româneşti, atât cele cu emblemă Carpaţi, cât şi Mobra. Tot Doru Opincă a fost şi cel care a dat motoretei numele de Mobra la început, gândindu-se la ea ca la o combinaţie dintre scurtarea cuvintelor MOtorete BRAşov.

Aşadar, Mobra Hoinar a fost lansată oficial în 1986, cu intrarea în ritm complet al producţiei de serie către anul 1987. Erau anii înc are fabrica din Zărneşti avea peste 12.000 de angajaţi, fiind întinsă pe 280 hectare, dar ea producea nu doar motorete, ci şi biciclete Pegas şi mai ales produse militare.

La nivel de inginerie, noul Mobra Hoinar avea, în esenţă, acelaşi motor în doi timpi, de 49,6 cm cubi, răcit cu aer. Dar, dacă anterior, la Mobra 50 răcirea cu aer era forţată de un mic compresor, atunci la Mobra Hoinar răcirea se făcea prin curenţi liberi de aer. Asta însemna că nu puteai sta prea mult pe loc cu motorul pornit şi trebuia să ai mai multă grijă de temperaturi motorului. Însă la fel de mulţi sunt şi cei care spun că motorul de pe Hoinar nu avea probleme cu supraîncălzirea.

Acest motor, cu numele de cod M-111, eliberat de sarcina propulsiei unui compresor, dezvolta 5 CP în loc de 4 CP. Puterea maximă era realizată la 8.200 rpm. Fiind un motor în doi timpi, acesta funcţiona pe un amestec de benzină şi ulei, în raport de 25:1. Motorul, fabricat ca şi anterior la uzina Metrom din Braşov, era cuplat la o cutie de viteze cu 5 trepte, nu cu 4, deci şi aici exista o evoluţie. Iar consumul declarat era de 2,5 litri/100 km, fapt care-i asigura Mobrei Hoinar o autonomie de 450 km. Întreaga motoretă cântărea 83,5 kg şi putea transporta o sarcină utilă de 150 kg, adică un motociclist şi un însoţitor, după exprimarea oficială de atunci.

Foto: Motorul lui Mobra Hoinar

Viteza maximă înscrisă în fişa tehnică suna oficial ca minim 60 km/h, dar tinerii de atunci ştiau că se poate atinge şi peste 70 km/h. Mobra Hoinar avea furcă faţă cu amortizor hidraulic şi îndura excelent drumurile imperfecte, inclusiv cele rurale, continuând astfel tradiţia primelor modele Mobra.

Apropo, în cartea tehnică a Mobrei 50 erau indicate sfaturi curioase despre exploatarea în timpul rodajului şi cea de mai departe. Astfel, în primii 1.000 km era recomandat să se circule fără însoţitor, cu o viteză moderată, nedepăşind 45 km/h. După primii 300 km era recomandată schimbarea uleiului în cutie, operaţiune pentru care nu era nevoie să mergi la un service. Făceai totul acasă sau în curtea blocului, iar pentru asta existau sfaturi detailate în care. Ba chiar şi verificarea şi reglarea aprinderii şi a ambreiajului erau operaţiuni prevăzute pentru proprietari, nu pentru mecanicii de service.

Mobra Hoinar se vindea în Bucureşti la magazinele Auto-Moto-Velo-Sport, iar în provincie în magazinele comerţului local de stat. Preţul era de 11.500 lei în anul 1987. Începând cu anul 1990, fabrica s-a văzut în dificultate de a vinde, pentru că, pe de o parte, cererea scăzuse, iar pe de altă parte nu exista o reţea proprie de distribuţie, vânzările anterioare făcându-se prin comenzi de la minister. Inginerul Doru Opincă a relatat la un moment dat într-un interviu că în primăvara anului 1990 producătorul japonez Honda a solicitat o întâlnire cu ei şi cu autorităţile de la Bucureşti în vederea achiziţiei fabricii din Zărneşti şi continuării producţiei de motorete şi motociclete. Dar acea iniţiativă nu a mai avut o finalitate, aşa că producţia a intrat în declin, mai ales începând cu anul 1994.

De fapt, despre finalul producţiei lui Mobra Hoinar există date imprecise, unele indicând că tot în 1994 fabricarea acesteia ar fi fost oprită, iar altele menţionând că în 2001 la Zărneşti încă se mai fabricau circa 100 de motorete anual. De asemenea, din stocurile rămase, au mai fost vândute exemplare Mobra până prin anii 2004, spun unele surse, iar altele indică până şi anul 2010. Cert e că acestea erau motorete fabricate cu mulţi ani înainte, care fuseseră stocate în depozite. Iar într-un final linia de producţie a motoretelor a fost dezasamblată, iar astăzi fabrica din Zărneşti, numită Tohan, mai fabrică doar produse pentru apărare. Mobra Hoinar, rămâne, astfel, ultimul model de motoretă românească, conceput şi produs în România. Şi dincolo de toate, ea şi-a câştigat un loc drag în conştiinţa a milioane de români, mai ales a celor care au trecut prin perioada tinereţii în anii 80 şi 90. Şi e pur şi simplu admirabil atunci când un produs autohton reuşeşte să fie atât de mult în trendurile preferinţelor tinerilor!