Istoria curioasă a oraşului din Alaksa în care toţi locuitorii trăiesc într-un singur bloc şi se poate ajunge doar printr-un singur tunel

Imaginează-ţi cum ar fi ca toată lumea dintr-un mic orăşel să trăiască într-un singur bloc mare, de 14 etaje, iar singurul drum de acces în oraş să fie printr-un tunel, folosit şi de maşini, şi de trenuri pe aceeaşi fâşie, în ambele direcţii. Pare aproape imposibil, însă un asemenea oraş există în Alaska. Îi spune Whittier şi e atât de curios, încât puţini ar putea îndrăzni să trăiască aici.

Oraşul e situat pe peninsula Kenai din Alaska şi cândva, demult, era mai mult un loc de popas pentru navele care navigau prin aceste ape nordice. În cel de-al doilea război mondial, însă, oraşul a devenit o bază militară importantă a armatei SUA, cu o localizare strategică pentru acces la zona Pacificului. După război, s-a decis menţinerea bazei militare şi a fost dispusă construcţia unui bloc locativ mare, capabil să adăpostească 1.000 oameni, unde urmau să trăiască militarii şi familiile lor.

Foto: Localizarea oraşului Whittier

Aşa a apărut blocul notoriu, numit la început Hodge, apoi redenumit în Begich. Construcţia a fost finalizată în 1957, iar blocul conţine 150 de apartamente cu 2 şi 3 dormitoare. În orăşel există şi o şcoală, iar ea a fost conectată cu blocul printr-un tunel, ca elevii să poată merge la şcoală prin interior în perioadele când vremea este deosebit de rea afară.

Foto: Tunelul spre şcoală din Whittier, Alaska

Tot în bloc se află şi sediul primăriei cu toate serviciile sociale, un magazin, un teren de joacă, birouri pentru companiile din oraş, oficiul poştal un magazin alimentar şi chiar o clinică. Şi către toate aceste puncte se poate ajunge pe interior, aşa că uneori locatarii pot să nu iasă afară deloc zile întregi, când e prea frig sau e prea mare viscolul.

În acest bloc trăiesc în prezent aproape toţi oamenii din oraş, cu excepţia unei alte căsuţe mici. Iar numărul de locuitor oscilează de vreo 20 de ani încoace la puţin peste 200, crescând în ultimii ani spre 272, conform recensământului din 2020. Oraşul are activitate economică, fiind conectat la o conductă de petrol extras din Alaska şi fiind un punct de încărcare pentru nave. De asemenea, unele nave de croazieră opresc aici periodic pentru a vizita oraşul ciudat.

Mult timp în oraş se putea ajunge doar cu barca, cu avionul sau cu trenul printr-un tunel, săpat în anii 1941-1942. Cel mai apropiat oraş mare a Anchorage, aflat al 100 km nord-vest. Apoi, în anul 2000, tunelul a fost reconfigurat şi a primit carosabil de asfalt pe lângă şinele de tren, pentru ca şi maşinile să-l poată folosi. A rămas însă un tunel cu o singură bandă şi o singură cale ferată integrată pe acea bandă, aşa că maşinile împart acest tunel cu trenul. Mai mult ca atât, şi maşinile îl folosesc alternativ, când într-o direcţie, când în alta, după cum le permite semaforul. Iar tunelul nu e scurt — are 4,1 km lungime. Schimbarea de direcţie are loc cam o dată la 30 de minute, deci, dacă ai scăpat semaforul, poţi aştepta mult următoarea culoare verde.

Foto: Intrarea în tunelul din Whittier

Şi, apropo, noapte tunelul este complet închis, de la 23:00 la 05:00. Deci nu poţi intra în oraş sau ieşi din el în acest interval, iar asta e o senzaţie de izolare pe care puţini ar accepta-o.

Foto: Interiorul tunelului din Whittier, Alaska

În oraş există şi edificii mai vechi, părăsite, care-i fac pe unii să spună că ar avea un aspect cam apocaliptic. Noroc că singurul bloc a fost revopsit în culori mai vii la ultima sa renovare a faţadei. Totuşi, natura e frumoasă în jur, iar cei 272 de oameni de aici se cunosc inevitabil între ei, ştiindu-se pe nume, de la mic la mare.

Oraşul fiind atât de mic, maşinile sunt folosite doar când locatarii de aici ies din el, în special în călătorii spre Anchorage, când mai gustă din libertatea ţinuturilor din jur. Şi mulţi dintre ei călătoresc des, pentru că preţurile la alimente în magazinul local sunt foarte mari, din cauza locului izolat şi a numărului mic de cumpărători pe care poate miza acel magazin. Aşa că mulţi preferă să pornească maşina şi să meargă 100 km spre Anchorage pentru cumpărături, după care revin în oraş. Însă o pot face doar când nu viscoleşte prea tare şi trebuie să aibă grijă să ajungă înapoi la tunel până la 23:00, altfel nu mai pot intra în acest oraş bizar.