Istoria curioasă a maşinii româneşti cu motor central şi faruri escamotabile, Dacia MD87

Maşinile cu motor central au început a cuceri inimile pasionaţilor auto de pe la mijlocul anilor 70, şi aproape fiecare ţară cu tradiţie în industria auto a creat asemenea modele. America a avut Ford GT40, Italia a avut Lamborghini Miura şi încă o duzină de alte modele fabuloase care au fost lansate la scurtă distanţă. Francezii au avut Matra Djet V, britanici au avut Lotus Europa. În acei ani, industria auto din România era încă la începuturi, necesităţile erau mult prea practice pentru a se putea visa la asemenea extravaganţe. Dar, totuşi, un Ford GT40 cu motor median, fotografiat într-o revistă, şi un articol în care se vorbea de renumita rivalitate a lui Ford şi Ferrari de la Le Mans, l-au marcat un tânăr de 14 ani, pe nume Nicolae Cosmescu. Acea fotografie l-a făcut să vizeze la o zi când el însuşi va putea construi o maşină cu motor median, în România.

Tânărul şi-a urmat calea spre visul său prin facultate, apoi angajare la Dacia, unde participase la mai multe proiecte de creare a unor concepte sau a unor modele derivate. Între timp, în anii 70, uzina din Piteşti prinsese la curaj şi începuse să participe cu Dacia 1300 la primele competiţii de raliu. În 1978, de exemplu, Dacia a avut o evoluţie formidabilă la raliul internaţional Tour de Europe, unde a concurat alături modele Alfa Romeo, Toyota, Audi, Opel, VW şi chiar Porsche. Şi a făcut-o cu demnitate, luând locuri decente, ba chiar şi un loc 1 la echipele de uzină.

Foto: Dacia 1300 la raliul Tour de Europe din 1978

Aceste participări inspirau mai ales tinerii din România la un respect profund faţă de marca Dacia. Astfel să născuse o cerere tot mai mare de a vedea Dacia evoluând şi învingând în competiţii naţionale şi internaţionale. Pentru a veni în întâmpinarea acestui val de admiraţie, Dacia a lansat în 1983 coupe-ul Dacia Sport. A fost poate prima maşină Dacia construită nu pentru a fi atractivă prin practicism, ci pentru a fi alegerea celor ce voiau emoţie. Şi tot ea a fost baza pentru bolizii ce participau în competiţiile profesioniste de raliu.

Foto: Dacia Sport în competiţii de motorsport

Toate aceste participări şi succese au făcut Dacia să se simtă oarecum obligată să progreseze şi să avanseze în direcţia de motorsport. Aşa a ajuns inginerul Nicolae Cosmescu să fie numit şef al diviziei de raliuri IATSA. Pe lângă dirijarea directă a logisticii de curse, acestuia i s-a dat şi mână liberă pentru perfecţionarea sau construirea de noi bolizi de raliu, dar în limitele unui buget limitat şi cu folosirea a cât mai multe componente din arsenalul din acel moment al Dacia, aşa cum se obişnuia pe atunci.

Atunci a venit momentul când Nicolae Cosmescu şi-a zis că-şi poate pune visul în aplicare. În lume, maşinile cu motor median se făceau remarcate în cursele de raliu şi aici e suficient să amintim de Lancia. Prin urmare, o Dacia cu motor median, creată pentru raliuri, ar fi fost deopotrivă o senzaţie pentru public şi un progres în performanţele de motorsport.

Foto: Dacia MD87

La bază s-a luat o Dacia 1410 Sport. Două, de fapt, dacă e să fim mai exacţi. Din prima maşină s-a tăiat caroseria în spatele montanţilor centrali. Apoi a trebuit să se găsească o soluţie de a continua modelul prin amplasarea acolo a unei alte punţi faţă, inversate, cu tot cu motor, şi astfel să se asigure amplasarea mediană a motorului.

A trebuit să se proiecteze extensii de longeroane, o nouă timonerie a transmisie, o transversă diferită. Radiatorul motorului a rămas amplasat în faţă, iar pentru el a fost construit un nou circuit, mai lung, care trecea prin tunelul central. S-a luat în calcul distribuţia maselor, pentru a se apropia de echilibru ideal de 50:50. S-a montat şi roata de rezervă sub capotă, în locul fostului motor, tot din acelaşi considerent.

Astfel, prototipul rezultat avea motor median şi tracţiune pe puntea spate, devenind astfel prima Dacia cu o asemenea amplasare a propulsorului. La maşina asta a lucrat o echipă mică, care mai cuprindea doi tinichigerii, un mecanic şi un electrician. Însă în doar 3 luni, prototipul a putut ieşi din atelier pe propriile roţi. Nicolae Cosmescu a ieşit să-l testeze alături de mecanicul din proiect.

Foto: Nicolae Cosmescu, alături de Dacia MD87

Denumirea maşinii a fost aleagă tot de Nicolae Cosmescu. Literele MD vin de la iniţialele soţiei şi fiului său — Monica şi Dragoş. Iar 87 e anul în care maşina a fost lansată. Dacia Sport MD87, cum e denumirea ei completă, şi-a făcut apariţia la raliuri în toamna anului 1987 şi fascinase publicul. Pentru Nicolae Cosmescu era un deziderat împlinit. Un vis din copilărie, dus la bun sfârşit acum. Şi nu doar pentru el, ci şi pentru România.

Ionel Mălăuţ pilotase această maşină în raliuri şi reuşise s-o controleze bine chiar şi în cursele cu teren alunecos.

Foto: Ionel Mălăuţ la volanul lui Dacia MD87

După încheierea sezonului din 1987, Nicolae Cosmescu şi echipa sa au purces la perfecţionarea bolidului, schimbându-i aproape complet partea frontală, cu noi aripi, o nouă capotă şi mai ales cu noi faruri, escamotabile, acţionate cu două motoraşe de la ştergătoarele de parbriz.

Numele oficial el bolidului modificat era de Dacia MD87 Evo şi şi-a făcut debutul public în 1988. A rămas construit într-un singur exemplar, fără vreo altă continuare pe modelele de serie. Mai mult ca atât, după plecarea lui Nicolae Cosmescu de la IATSA, maşina a rămas să zacă o perioadă în aer liber, în curtea întreprinderii Dacia, după care i s-a pierdut urma şi azi nu se mai ştie nimic despre soarta ei.

Din 2020, inginerul Nicolae Cosmescu nu mai e printre noi, însă pe pagina sa de Facebook au rămas în arhivă mai multe fotografii cu Dacia MD87 şi impresii menţionate de el, din prima sursă. Această Dacia cu motor median şi faruri escamotabile a fost, fără îndoială, proiectul vieţii lui, care i-a marcat apogeul de carieră şi visul din copilărie împlinit. Şi a fost şi apogeul ambiţiei pentru Dacia, când marca românească a dat undă verde pentru un bolid cu motor central şi tracţiune spate!