România intenţionează să cumpere submarine franceze din clasa Scorpene, cu o inginerie curioasă

Poate suna uimitor, dar România nu mai are în acest moment niciun submarin funcţional, singurul submarin din dotarea forţelor navale, „Delfinul”, ieşind ultima dată în larg acum mai bine de 20 de ani, acesta fiind livrat în 1985, dar fiind folosit în prezent pe post de simulator. Încă de la începutul anului 2018, ministrul apărării de atunci anunţa despre o intenţie de a cumpăra cel puţin un submarin nou, în contextul de securitate creat după anul 2014. Săptămâna trecută, Ministerul Apărării Naţionale a depus la parlament o solicitare de acceptare a unui plan de achiziţii major, care prevede şi cumpărarea de submarine, plan care se conformează obiectivelor anunţate de Forţele Navale Române la începutul anului 2023.

Foto: Submarinul „Delfinul”, singurul din dotarea României, staţionat timp de 20 de ani

Informaţiile disponibile public nu specifică numărul exact al submarinelor care ar umra să fie cumpărate, însă experţii militari spun că ar fi nevoie de minim 3. Întrucât în luna iulie 2022 între Franţa şi România a fost semnată şi o scrisoare de intenţie ci viza submarinele franceze din clasa Scorpene, e logic să considerăm că aceste submarine vor fi opţiunea principală analizată de Forţele Navale Române. Acea scrisoare de intenţie menţiona, însă, două submarine.

Foto: Submarin din clasa Scorpene

Necesitatea de achiziţie a submarinelor pentru România nu mai lasă loc de îndoială în contextul actual de securitate regională şi globală şi în contextul în care România nu are în prezent niciun submarin funcţional. Submarinele ar spori substanţial capacitatea proprie de apărare, dar şi capacitatea de apărare a NATO în Marea Neagră.

Submarinele din clasa Scorpene au propulsie diesel-electrică. Puterea electromotorului de propulsie ajunge la 2.900 kW, echivalentul a 3.940 CP, energia pentru ea fiind stocată în baterii, iar bateriile sunt încărcate, la rândul lor, de două generatoare diesel de 1.250 kW. În comparaţie cu un submarin cu propulsie nucleară, cele diesel electrice au nevoie de a ieşi mai frecvent la o adâncime minimă, aproape de suprafaţă. În cazul submarinelor de clasa Scorpene cu propulsie standard, acestea au o autonomie de 50 de zile în regim de patrulare sau 12.000 km şi pot sta sub apă până la 14 zile în misiune de patrulare, cu sistemul de propulsie standard, la o adâncime de până la 350 metri. În regimul de înaintare la viteză mai mare sub apă, ieşirile către suprafaţă sunt mai frecvente. Viteza de înaintare a acestora sub apă e de 20 noduri, sau 37 km/h.

Perioadele în care submarinele ies la o adâncime minimă pentru a-şi face rezerve de oxigen şi a-şi încărca bateriile formează timpul sau raportul de indiscreţie, în care acestea sunt mai vulnerabile în a fi detectate. Clasa Scorpene are unul din cele mai bune rapoarte în acest sens, de circa 7% cu sistemul de propulsie normal, însă există şi un sistem de propulsie cu instalaţie auxiliară, care măreşte la circa 21 de zile timpul maxim de aflare sub apă, la adâncime mare.

Acest sistem de propulsie opţional de pe clasa Scorpene funcţionează pe baza combustiei etanolului cu oxigenul stocat, care degajează căldură şi propulsează o turbină electrică pe bază de abur, ce produce electricitatea necesară încărcării bateriilor şi propulsiei. În esenţă, e o turbină identică submarinelor cu propulsie nucleară, doar că aburii sunt produşi de etanol şi oxigen. CO2-ul rezultat poate fi eliberare direct în apă la acest tip de submarin, la orice adâncime, fără nevoia includerii unui compresor suplimentar, datorită presiunii din sistem. Acest sistem opţional de propulsie funcţionează efectiv ca un sistem adiţional, pe lângă cel de bază, fiind folosit pentru extinderea timpului de aflare sub apă, care devine astfel de18-21 de zile în regim de patrulare subacvatică.

Instalarea acestui sistem adiţional de propulsie necesită alungirea corpului submarinului cu încă 8,3 metri, faţă de cei 61,7 metri standard, submarinul ajungând astfel la 70 metri lungime. Deplasamentul submarinului standard e de 1.565 tone, iar cel al submarinului cu propulsie adiţională anaerobă — de 1.870 tone. În funcţie de echipament şi specificările dorite de fiecare ţară, se pot face adaptări de lungime şi chiar de sistem de propulsie, în India, spre exemplu, fiind livrate submarine cu sistem adiţional de propulsie ce funcţionează pe bază de producţie de hidrogen şi celule de combustibil.

Submarinul are capacităţi de a evita detectarea de radare la adâncime şi poate fi echipat cu mai multe tipuri de torpile şi muniţie. De asemenea, în funcţie de configuraţie poate varia şi tipul de sonar şi echipament de interceptare cu care acesta e dotat. Nu se ştie care configuraţie va fi aleasă de România, însă programul în baza căruia vor fi achiziţionate submarinele mai prevede şi achiziţia de nave vânătoare de mine, nave de intervenţie pentru scafandri, vehicule amfibii de asalt şi de elicoptere cu capabilităţi de luptă la suprafaţă, prin, urmare, atunci când aceste elemente vor ajunge în dotare, Forţele Navale Române îşi vor spori semnificativ capacitatea lor de apărare. Producţia unui submarin, însă, durează de obicei 6-7 ani din momentul semnării contractului până la livrare.