Ingineria curioasă a submarinului francez Plongeur, de acum 160 ani

Submarinele au devenit mai cunoscute în secolul XX, iar performanţele lor şi durata de aflare sub apă au crescut mai ales datorită propulsiei pe bază de reactoare nucleare, odată cu primul submarin de acest gen, USS Nautilus, din 1954. Dar submarinele au existat cu mult timp înainte. Ba chiar cu mult timp înainte ca Jules Verne să scrie renumitul său roman „20 mii leghe sub mare”, în care descria un concept curios al unui submarin, numit tot Nautilus. Ei bine, acum 160 de ani, în anul 1863, cu 6 ani înainte ca Jules Verne să-şi scrie cartea, francezii au dezvăluit un submarin curios, numit Plongeur, care a fost primul din lume propulsat prin forţă mecanică, or, cele anterioare erau puse în mişcare prin forţa umană a braţelor marinarilor.

Foto: Machetă modernă a submarinului Plongeur

Conceperea şi proiectarea lui Plongeur a început încă în anul 1859 sub egida căpitanului Simeon Bourgeois, devenit mai târziu amiral, şi a inginerului naval Charles Brun. Submarinul avea 45 metri lungime, 3,7 metri lăţime şi un deplasament de 420 de tone. Submarinul fusese conceput cu o torpilă „spar” amplasată la vârful depărtat al braţului din partea frontală a submarinului. Ideea era ca submarinul să poată naviga sub apă, neobservat, ajungând cu acea „suliţă” spre corpul navei, torpila urmând se explodeze la impact şi să creeze astfel deteriorări capabile să scufunde nava inamică. La bordul lui Plongeur încăpeau 12 marinari.

Submarinul era propulsat de un motor cu piston acţionat prin aer comprimat, care dezvolta 82 CP. Submarinul avea 23 de rezervoare pentru aerul comprimat, care erau alimentate la suprafaţă la o presiune de 12,5 bari. Volumul total al rezervoarelor de aer era de 153 meri cubi şi anume prezenţa lor dictase dimensiunea inedit de mare a lui Plongeur în comparaţie cu submarinele de până atunci.

Foto: Schiţele inginereşti ale submarinului

Aerul comprimat din rezervoare putea propulsa submarinul până la o viteză de 4 noduri, adică 7,2 km/h. Adâncimea maximă era de doar 10 metri, dar, într-o perioadă în care nu existau radare, era o adâncime acceptabilă. Autonomia submarinului ţinea până la consumarea aerului comprimat din rezervoare, iar asta se întâmpla după aproximativ 9 km sub apă. Astăzi pare puţin, dar pe atunci, 9 km navigaţi sub apă era un avans tehnologic şi tactic imens.

După 9 km, submarinul trebuia să iasă la suprafaţă, pentru a-şi umple din nou rezervoarele de aer comprimat. Apropo, aerul comprimat era folosit şi pentru gestionarea rezervoarelor de balast. Cum avea loc umplerea rezervoarelor cu aer comprimat? Cu ajutorul unei nave de asistenţă, Cachalot, care urma submarinul şi care-i furniza aerul comprimat necesar. Deci, Plongeur nu putea fi neobservat prea mult.

Au existat şi câteva deficienţe de proiectare, care au şi pensionat acest submarin după doar 9 ani, în 1872. Aerul comprimat care trecea prin motor trebuia să fie eliminat undeva, iar el ajungea în zona de habitaclu, unde era prezent echipajul, după care printr-un sistem de valve, era evacuat în mare. Ca acele valve să acţioneze, presiunea din interior trebuia să fie mai mare decât cea a apei din exterior, ceea ce însemna inevitabil o presiune atmosferică prea mare în interior, care crea probleme marinarilor. Pe lângă asta aerul care ieşea crea bule la suprafaţă şi dădea de gol submarinul în ochii celor ce puteau intui că el e prin preajmă. Cea mai gravă problemă a sa, însă, a fost lipsa unor stabilizatoare de balast verticale, care-l făceau să aibă tendinţa de a plonja cu partea frontală în jos. Toate aceste probleme observate la Plongeur au fost luate în calcul la următoarele submarine însă. Şi, apropo, dacă tot am menţionat de Jules Verne la început — de fapt, marele scriitor a văzut acest submarin în 1862, când era în construcţie, gata de finalizare, şi anume Plongeur a servit drept sursă de inspiraţie pentru submarinul Nautilus din renumitul roman de mai târziu. Iar acel submarin a servit la rândul lui drept inspiraţie pentru majoritatea evoluţiilor tehnologice ce au urmat în lumea submarinelor. Deci, Plongeur are rol imens de a fi bunicul în tot acest fir al evoluţiei.