În Moldova au început a fi folosite geocelule perforate pentru consolidarea taluzurilor de pe marginea drumurilor

Tehnologia geocelulelor perforate datează de mai bine de 20 de ani la nivel mondial, dar în Moldova, mai ales în construcţia drumurilor şi elementelor de infrastructură, ea este una nouă. Acum cei de la Administraţia de Stat a Drumurilor au anunţat că ea e folosită la consolidarea taluzurilor pe o porţiune critică a traseului R26 Cimişlia-Căuşeni, în apropierea satului Mihailovca, şi explicăm imediat de ce e atât de importantă pentru calitatea drumurilor şi terasamentelor alăturate.

Geocelulele perforate sunt un soi de plasă în formă de fagure, produsă din plastic reciclabil de înaltă densitate. Rolul lor vine din reţeaua celulară pe care o formează, care dă un efect de ranforsare mult mai mare a structurii în care se conţin. Sunt folosite în tot soiul de obiecte mari de infrastructură şi permit obţinerea unei structuri mult mai rezistente, cu un strat de fundare de grosime mai mică. Acestea şi-au arătat contribuţia majoră şi la asigurarea stabilizarea şi protecţia antierozională a taluzurilor, digurilor şi oricăror alte suprafeţe înclinate supuse acţiunii intense ale apelor.

Respectiv, folosirea lor pe traseul R26 vine să consolideze acel taluz abrupt de pe marginea drumului, astfel încât acesta să nu mai fie erodat şi să nu mai fie vulnerabil pentru dezintegrare şi alunecare la vale, spre drum, în timp.

Ca să ne imaginăm cum poate rezista o suprafaţă înclinată aparent solidificată, dar fără o armare corespunzătoare, prin asemenea geocelule sau alte tehnologii care să dea efect similar, putem să ne amintim de podul din apropiere de Hruşova, Moldova, un perete înclinat de susţinere a căruia s-a surpat încă înainte de inaugurare, şi a necesitate o revizuire a construcţiei.

Nu e o paralelă tocmai directă, dar ne dă o sugestie despre cât de importantă e fortificarea planurilor înclinate în apropiere de drumuri, dacă vrem ca acestea să reziste zeci de ani fără necesităţi de reparaţii. Respectiv, porţiunea de traseu din Moldova, care beneficiază acum de această tehnologie, era una din cele „problematice”, unde reparaţiile făcute degradau rapid din cauza erodării acestui taluz, care ajungea să afecteze şi traseul propriu-zis. Intervenţia de acum ar trebui să rezolve problema capital, pentru mulţi ani înainte. Iar o asemenea metodă ar putea fi aplicată şi în multe alte zone cu drumuri problematice, atât la taluzuri, cât şi la fundaţia propriu-zisă a drumurilor, dacă s-ar dori.