Superconductorul la temperatura şi presiunea camerei, LK-99, anunţat de un grup de oameni de ştiinţă din Coreea de Sud, nu a putut fi replicat pentru verificare deocamdată

Acum trei săptămâni, publicam un articol amplu în care vorbeam despre ceea ce ar putea fi una din cele mai marcante realizări ştiinţifice din perioada modernă, şi anume un superconductor la temperatura şi presiunea camerei, anunţat de un grup de oameni de ştiinţă din Coreean de Sud, după ani de cercetări în acest domeniul. În acel articol am explicat pe îndeletede ce această descoperire e atât de importantă, dar dacă ar fi să rezumăm pe scurt — efectul de superconductor e cunoscut în mediul de ştiinţă ca având loc la o temperatură apropiată de 0 grade Kelvin, sau până spre -273 grade Celsius. Acest efect permite ca acel conductor să aibă o rezistenţă ce tinde la zero absolut, ceea ce înseamnă că printr-un fir subţire putem transporta puteri şi intensităţi imense de curent electric, fără a fi nevoie de conductori imenşi. Acest efect se foloseşte în studiul avansat al fizicii cuantice, în aparatele medicale de rezonanţă magnetică, dar şi la trenurile Maglev, care levitează pe căile ferate, doar că acum el e folosit într-un mediul controlat, unde temperatura poate fi adusă până spre -268 grare Celsius şi mai jos, pentru a-l obţine. Să-l obţinem la temperatura mediului ambiant e doar un vis, care, dacă ar fi posibil, ne-ar permite să avem computere cuantice cu toţii, să avem puteri imense transportate în lume fără pierderi sub formă de căldură şi rezistenţă, iar la maşini electrice ar însemna să avem baterii care pot stoca cantităţi imense de electricitate în spaţii extrem de mici, şi totodată nu se supraîncălzesc niciodată, oricât de intens ar fi folosite.

Ei bine, acestea fiind spuse mai sus, ne dăm seama cât de mare e miza pentru acest salt tehnologic imens. Problema e că acum câţiva ani cineva a pretins că a reuşit să-l atingă la temperatura camerei, dar la o presiune diferită, dar, deoarece în lumea oamenilor de ştiinţă o descoperire e veridică doar atunci când are o reţetă clară de replicabilitate şi poate fi verificată şi de alţi savanţi, după îndrumarea celor care au făcut descoperirea, şi acea descoperire a fost supusă unor asemenea verificări şi ea a eşuat. Autorii de atunci şi-au câştigat astfel o reputaţie că ar fi minţit, pretinzând ceea ce n-au realizat.

Acum 3 săptămâni, când vorbeam despre echipa din Coreea de Sud şi despre noul superconductor LK-99, creat de ei, care ar opera la temperatura şi presiunea mediului ambiant, spuneam că inevitabil vor urma încercări din partea altor echipe de a replica experimentele şi de a verifica cele pretinse. Ba chiar şi echipa de sud-coreeni deschisese cărţile pe faţă şi îndemna mediul oamenilor de ştiinţă să-i verifice realizările. Şi acum au venit rezultatele primelor verificări. Iar acestea nu sunt încurajatoare.

Imediat după publicarea anunţului iniţial de către sud-coreeni, mai multe echipa au purces la teste şi replicări. Una din echipe, de la Laboratorul Naţional de Fizică din India, spune că materialul obţinut, conform formulei descrise de coreeni, a devenit el însuşi magnetizat, în loc să disperseze câmpurile magnetice, cum ar face-o un superconductor. O altă echipă, de ingineri de la Universitatea Beihang din China, condusă de Zhigi Liu, spune că materialul obţinut de ei avea o conductivitate asemănătoare unui semiconductor la temperatura camerei, cu o rezistenţă prea mare pentru a putea spera la efectul de superconductivitate.

Foto: Imagine din experimentele de replicare a lui LK-99

Încă un grup de oameni de ştiinţă din Cehia a încercat să replice acest proces, transmiţând întregul proces online.

Foto: Materialul obţinut de cehi, ce ar fi trebuit să fie LK-99

Nici ei nu au reuşit să replice efectul, dar analiza spectrală a materialului LK-99, creat conform instrucţiunilor, care ar fi trebuit să fie superconductor, a indicat prezenţa unor impurităţi, care ar putea cauza eşuarea efectului. Şi aceştia spun că instrucţiunilor coreenilor conţin lipsuri despre procesele de preparare corectă a acestui material, şi-i invită să publice aceste instrucţiuni depline.

Foto: Analiza Rietveld a materialului obţinut de cehi

Şi asta în timp ce sud-coreenii specificau o compoziţie relativ simplă a lui LK-99, formată din apatit şi plumb, unde o parte din atomii de plumb sunt înlocuiţi de cei de cupru pentru a garanta efectul de superconductivitate. Totuşi, se pare că acest proces de „creştere” şi maturare a materialului LK-99, cu înlocuirea atomilor de plumb cu cei de cupru, ascunde marile secrete încă, sau cel puţin lucruri care nu au putut fi replicate de alţi oameni de ştiinţă, pe baza informaţiilor publicate până în acest moment de echipa din Coreea de Sud.

Dificultatea de a replica materialul e confirmată şi de un echipă comună din SUA şi Germania, care s-a concentrat deocamdată pe crearea materialului LK-99, care să corespundă analizei spectrale iniţiale şi n-a reuşit, obţinând la final 3 componente diferite, amestecate într-un material care nu devenea unitar. Şi aici, deci, e o problemă de neclaritate cu structura exactă şi mai ales cu metoda de preparare replicabilă a lui LK-99.

Foto: Materialul obţinut de echipa americană de la Princeton, în colaborare cu germanii

Astea fiind spuse, rezultatele celor 4 grupuri de oameni de ştiinţă care au încercat replicarea şi şi-au anunţat observaţiile nu sunt nici de departe rezultatele tuturor grupurilor, care încă lucrează la replicare. Dar e deja un prim semnal îngrijorător, care ar trebui să primească un răspuns rapid şi clar din partea autorilor lui LK-99, pentru a ajuta comunitatea oamenilor de ştiinţă să verifice independent şi să poată replica pretinsa descoperire. Aici e în interesul tuturor părţior ca aceste detalii să se comunice de către cei care au făcut descoperirea, or, în caz contrar, descoperirea va fi declarată falsă şi da fi descalificată, cu repercusiuni şi pentru autorii săi. Totuşi, dat fiind că aceste prime încercări menţionează şi impuritatea materialului obţinut, mai există o şansă prin care să sperăm că problema e într-un proces incomplet la replicare, iar odată cu dezvăluirea mai multor detalii de către autori, totul s-ar putea confirma. Însă această şansă va avea foarte curând un verdict final, fie zdrobitor de speranţe, fie confirmator al acestora. Iar dacă echipa din Coreea de Sud e convinsă de rezultate, acum e momentul să comunice totul public, până la cea mai mică instrucţiune, pentru a-şi confirma la nivel global marea descoperire.