Energia solară şi eoliană o va depăşi în acest an pe cea generată din cărbune în China, o ţară care-şi producea până de curând două treimi din electricitate cu cărbune

Cu doar câţiva ani în urmă, China era indicată drept una din ţările cu cel mai poluant mix energetic în producţia sa de electricitate. Două treimi din toată electricitatea produsă într-o ţară gigantică precum China venea de la centrale de cărbune, fapt care era unul din contribuitorii de bază ai poluării atât de dense, încât într-unele oraşe aproape că nu se mai vedea soarele cu lunile. O mare parte din treimea rămasă îi revenea centralelor cu gaz natural şi doar o mică parte hidrocentralelor nepoluante şi celor nucleare. Acum, la doar câţiva ani distanţă de construcţii în ritm galopant de parcuri fotovoltaice şi eoliene, China se află la momentul când, în 2024, ponderea energiei solare şi eoliene calculată împreună va depăşi ponderea celei generate din cărbune.

Doar în anul 2023 China a construit parcuri fotovoltaice ce însumează o putere instalată de 230 GW, o cifră care echivalează cu 353 reactoare nucleare de la Cernavodă! Parcurile eoliene au înregistrat şi ele cifre record de 58 GW capacitate nouă instalată. Iar aceste cifre se adaugă celor instalate în anii anteriori şi totodată ritmul de creştere continuă, chinezii anunţând în octombrie 2023 cea mai puternică turbină eoliană din lume, de 22 MW, apoi încă două modele poziţionate pe locul 2 şi 3, de 20 şi 18 MW. De curând, tot în China a fost anunţată şi cea mai puternică turbină eoliană de uscat din lume, de 15 MW. Şi, la fel de importante şi relevante sunt aici şi recordurile la viteza de instalae a turbinelor eoliene în China, atinse în anul 2023, când o turbină a fost instalată în doar 30 ore, apoi şi în 24 ore.

Foto: Noua turbină de uscat de 15 MW din China

Respectiv, cu turbine tot mai puternice şi cu recorduri de instalare a fiecăreia din ele, şi ritmul de creştere a puterii totale instalate e uriaş, iar turbinele chinezeşti au şi un preţ mult mai mic pe piaţa internă decât costă cele produse instalate în alte părţi ale lumii. Asta face, de exemplu, ca preţul electricităţii produse de aceste turbine eoliene din China să fie pentru consumatorul final de circa 0,01 euro, adică 1 cent!

Foto: Pale de turbine eoliene, transportate pentru instalare în China

Ei bine, puterea sumară a electricităţii produse din surse eoliene şi solare deja conectate la reţea, deci exceptând parcurile ce sunt în proces de construcţie, a ajuns deja la 36% din totalul reţelei energetice din China la finalul anului 2023. Electricitatea produsă de centralele de cărbune a ajuns la 37% la acelaşi moment de final de 2023 şi început de 2024, deci cu doar 1% mai mult, dar în acelaşi timp scăzând enorm de mult de la cele două treimi de acum câţiva ani.

Dar, întrucât alte parcuri eoliene şi fotovoltaice în construcţie sau în planificare avansată există în. număr mare în China, acestea permit prognozarea puterii care va fi atinsă la final de an 2024, astfel încât electricitatea din surse solare şi eoliene va cumula 40% din totalul sistemului deja! Chiar dacă electricitatea de la centralele de cărbune n-ar scădea deloc, tot s-ar produce acel moment multaşteptat, când electricitatea produsă din cărbune e devansată de cea solară şi eoliană.

Foto: Pale de turbine eoliene, proaspăt produse pentru un nou parc eolian din China

Un alt indicator important în tot acest tablou e că până la finele anului 2024 China va avea o putere instalată a energiei eoliene şi solare de 1,3 TW, depăşind deja ţinta de 1,2 TW, pe care această ţară şi-a asumat-o până în 2030. Deci atingerea şi depăşirea ţintei va avea loc cu 5 ani mai devreme, fapt care spune foarte mult despre faptul că energia regenerabilă nu mai înseamnă doar ecologie, ci şi beneficii economice uriaşe pentru ţara care le instalează. Iar în cazul Chinei, desigur, asta a dus deja la o îmbunătăţire considerabilă a aerului în multe oraşe.

Şi, dacă tot am vorbit de reduceri de emisii şi CO2 în metode de producţie a electricităţii în China, tabloul n-ar fi complet dacă n-am menţiona că tot China construieşte într-un ritm imens şi centrale nucleare, şi hidrocentrale. Spre exemplu, în anul 2001 China avea reactoare nucleare în toată ţara care însumau o putere netă cât de 2.167 MW, deci cam cât 3 reactoare de la Cernavodă. În anul 2017 China avea deja o putere totală a reactoarelor de 35.000 MW, sau 35 GW, iar la începutul anului 2024, acum, puterea totală a reactoarelor active e de 53,3 GW! Şi încă 21 de centrale nucleare, cu putere cumulată de 27,7 GW, mai sunt în construcţie în China. E mult, însă în comparaţie cu cei 1.300 GW ai energiei solare şi eoliene, balanţa înclină foarte mult spre solar şi eolian!

Şi, în fine, numărul hidrocentralelor, atât a celor de generare, cât şi a celor de pompare, e atât de mare, încât 75% din cele aflate în construcţie în lume în prezent, se află în China.

Toate astea arată un tablou clar că până şi o ţară care avea unul din cele mai poluante mixuri de producţie a electricităţii sale a putut face un salt imens. Iar partea interesantă e că la început lucrurile au demarat mai mult din obligaţia unor angajamente internaţionale luate de China prin acordul de la Paris şi altele similare, însă în foarte scurt timp, beneficiile de mediu şi economice la nivel de ţară s-au dovedit a fi atât de mari, încât interesul economic a luat-o înainte. Iar industriile producătoare de panouri fotovoltaice şi turbine eoliene s-au dezvoltat atât de mult, încât China îşi atinge angajamentele cu 5 ani mai devreme, aşa cum n-ar fi crezut nimeni vreodată, iar în următorii 5 ani nu se va opri cu siguranţă, ci va ajunge cu siguranţă să depăşească şi 50-50% din energia sa captată de la soare şi vânt. Pentru că, la un preţ de 1 cent per kWh al energiei verzi, produse fără emisii, ea e pur şi simplu mai logică şi mai rentabilă deja decât extracţia de cărbune din pământ şi arderea lui inutilă cu emitere de fum în atmosferă.