Unul din cei mai mari producători de turbine eoliene din lume anunţă că va folosi oţel produs cu zero emisii, printr-un proces complex care va reduce amprenta CO2

Una din cele mai mari companii producătoare de turbine eoliene, Vestas, din Danemarca, tot ea fiind adeseori creditată şi cu meritul de a fi inventat designul actual de bază al turbinelor eoliene, anunţă că va putea folosi oţel produs cu zero emisii, printr-un proces foarte complex, dar care va reduce amprenta totală de CO2 a unei turbine eoliene.

Turbinele eoliene determină zero emisii CO2 direct când generează electricitatea cu ajutorul vântului, dar, atunci când e calculat impactul total de CO2 pe parcursul întregii vieţi, se iau în calcul de obicei şi emisiile generate în faza de producţie a tuturor componentelor, iar uneori şi transportul. Ulterior aceste tone de CO2 de emis se pot împărţi la durata de viaţă şi cantitatea de kWh generată în această durată de viaţă şi poate fi indicată o cifră de grame per kWh pe care turbina o are din cauza acestei amprente iniţiale. În mod normal, cele mai performante turbine din industrie au cifre cuprinse între 7-10 g/kWh, în timp ce turbinele mai puţin puternice de uscat pot acea până spre 25 g/kWh.

Ei bine, exact această povară de CO2 Vestas vrea s-o reducă acum, aplicând oţel produs cu zero emisii CO2 la fabricarea de turbine eoliene. Pentru asta, Vestas a încheiat un acord cu compania luxemburgheză ArcelorMittal, care are o turnătorie de oţel numită Industeel în Charleroi, Belgia.

Iniţial, are loc topirea oţelului din 100% resturi reciclate, iar topirea are loc într-un furnal electric, energia pentru care vine 100% de la turbine eoliene. Deci, în loc să se folosească furnale cu gaz, care consumă de obicei cantităţi uriaşe de gaz şi emit CO2 în acest proces, s-a recurs la cuptoare electrice, care pot fi alimentate cu megawaţi de electricitate de la turbine eoliene. Teoretic, consumul de energie e mult mai mare astfel, însă în acest caz conta mult mai mult că se câştigă în emisii nule de CO2.

După topire, sunt produse plăci mari de oţel, care sunt ulterior folosite pentru fabricarea turnurilor turbinelor eolienelor, iar această operaţiune va avea loc la turnătoria ArcelorMittal din Gijon, Spania, plăcile fiind transportate din Belgia spre Spania înainte de asta. Aici consumul de energie e mai mic, şi nu se menţionează dacă se va miza complet pe regenerabile, ceea ce înseamnă cel mai probabil că energia va veni pur şi simplu din reţeaua Spaniei, care are în prezent cam 50% din electricitate generată regenerabil, şi astfel se va lua în calcul ponderea în calculul final.

Vestas spune că dacă doar două secţiuni esenţiale superioare din construcţia unei turbine eoliene ar fi construite folosind noul său oţel, se va obţine o reducere de 25% din amprenta CO2, iar dacă întregul turn al turbinei va fi construit din noul oţel, atunci reducerea amprentei CO2 a turbinei finale va fi de 52%.

Oţelul şi fierul cuantifică 80-90% din greutatea materialelor folosite în construcţia unei turbine şi circa 50% din amprenta CO2 pe care o generează producţia unei turbine. Deci, am putea estima că amprenta CO2 a unei asemenea turbine super performante ar scădea de pe la 7-10 g/kWh la 3,5-7 g/kWh.

E interesant că până şi Vestas, o companie lider în producţia de turbine eoliene, nu va folosi acest tip nou de oţel în mod standard, ci doar dacă cei care comandă turbinele sunt pregătiţi să plătească preţul mai mare al acestuia. Dar paradoxul e că primul client care a acceptat să plătească acest suprapreţ e Polonia, pentru noul său parc eolian din Marea Baltică, de 1,14 GW, unde vor fi instalate 76 turbine Vestas V236-15.0MW, de 15 MW fiecare. Secţiunile superioare ale 52 de turnuri din 76 vor fi fabricate din acest oţel cu zero emisii.