Uzbekistan se lasă în mâinile unei companii din Abu Dhabi pentru trecerea rapidă la energie regenerabilă, cu 4 proiecte inaugurate simultan acum şi încă 4 imense aprobate

Uzbekistan e o ţară cu mult soare, care ar putea face uz de el cu randament mare în producţia de energie cu panouri fotovoltaice, spre exemplu, dar până acum, fosta ţară sovietică nu a depus aproape niciun efort în direcţia energiei din surse eoliene sau solare. Întrucât ţara are mari rezerve de gaz natural, peste 80% din electricitatea produsă în ţară vine de la centrale termice pe gaz, iar diferenţa e aproape în întregime acoperită de gaz. Deşi are peste 35 milioane de locuitori, consumul anual al Uzbekistanului e de circa 57-59 TWh, cu doar circa 5-8 TWh mai mult decât România. Producţia de electricitate este de obicei cu 8-14 TWh mai mare decât consumul, mai realizându-se şi exporturi în ţările vecine. Acum, însă, tabloul energetic al Uzbekistanului a început să se schimbe brusc datorită companiei Masdar din Abu Dhabi, care tocmai a inaugurat la pachet 4 proiecte majore de energie regenerabilă, iar odată cu asta a primit contracte şi aprobări pentru noi proiecte de anvergură şi mai mare. Iar rapiditatea cu care această ţară post sovietică vrea să-şi schimbe structura producţiei de electricitate e atât de curioasă, încât arată că uneori până şi cele mai conservatoare ţări pot face schimbări de neconceput cu o viteză neaşteptat de mare.

Consumul mediu în timp real al Uzbekistanului în reţea nu e cu mult mai mare decât cel al României, ajungând pe la 8-9 GW în timp real în orele de maxim şi 6-8 GW în orele zile, cu cifre mai mici pe timpul nopţii. Cele 4 proiecte de energie regenerabilă, inaugurat acum, totalizează 1,4 GW de putere instalată, deci atunci când funcţionează la putere maximă ar putea ajunge să cuantifice şi până la 20% şi mai mult din puterea necesară ţării. Şi toate cele 4 proiecte au fost făcute rapid, dintr-o mişcare.

Iar în cele 4 proiecte despre care vorbim acum se include un parc eolian, de exemplu, primul de scară mare din Uzbekistan. Parcul eolian are numele de Zarafshan şi are o capacitate de 500 MW, fiind astfel şi cel mai mare parc eolian din Asia centrală.

Pe lângă asta, au mai fost inaugurate acum 3 parcuri fotovoltaice — în Jizzakh, Samarkand şi Sherabad, cu puteri instalate a câte 220 MW pentru primele două şi de 457 MW pentru Sherabad. Deci, vorbim de trei parcuri fotovoltaice, ce însumează o putere de 897 MW. Iar împreună cu cei 500 MW ai parcului eolian, se adună cei 1,4 GW putere totală, despre care menţionam.

E interesant că cele 4 proiecte de acum au fost contractate de Uzbekistan la pachet, după ce Masdar a demonstrat în 2021 un prim proiect de 100 MW cu parcul solar din Nur Navoi. Compania emirată e una din cele mai mari din lume din domeniul energiei regenerabilă, fiind şi cea care a instalat de curând şi primele turbine eoliene în propria ţară, şi având proiecte în derulare în multe alte ţări ale lumii, dar oricum a avut nevoie de un prim proiect de test în Uzbekistan. Iar acum, după inaugurarea a încă 4 proiecte mari, statul uzbec i-a acordat contracte şi mai mari pentru următoarele proiecte, compania devenind un soi de monopolist în energie regenerabilă deja în Uzbekistan.

Astfel, noile acorduri presupun că Masdar va construi un nou parc eolian şi mai mare, de tocmai 2 GW, care va deveni din nou cel mai mare din Asia centrală. Asta înseamnă că pe lângă cele 1,5 GW de putere instalată din resurse regenerabile, Uzbekistan îşi va creşte această cifră la 3,5 GW şi inevitabil va avea nevoie şi de centrale de stocare. Şi Masdar a fost contractată acum să dezvolte şi asemenea centrale de stocare, în sumă totală de 1,15 GWh capacitate, pe care le va distribui în apropiere de parcurile eoliene şi de fotovoltaice existente deja. Deci, va exista 1.150 MWh capacitate de stocare.

Iar pe lângă asta, tot Masdar a mai primit şi două noi proiecte de parcuri fotovoltaice, unul de 250 MW putere şi altul de 300 MW putere. Ele vor fi construite la pachet cu centrale de baterii, de 126 MWh în primul caz şi de 75 MWh în al doilea caz. Deci, de la 3,5 GW putere de regenerabile menţionate mai sus, Uzbekistan va creşte la 4,05 GW, iar capacităţile de stocare vor fi de 1,35 GWh.

Asta înseamnă că în unele zile productive, această ţară care până de curând nu avea niciun parc fotovoltaic sau eolian va ajunge să producă aproape jumătate din electricitate din surse regenerabile. Chiar dacă luăm în calcul un randament mediu mai mic, de circa 25%, la eolian şi solar mixt, ajungem oricum la o putere medie de 1 GW livrată în reţea şi la circa 8,8 TWh de electricitate regenerabilă produsă anual. Şi asta nu e limita, întrucât Uzbekistan a anunţat deja că până în 2030 vrea să aibă parcuri solare ce vor însuma 7 GW putere şi parcuri eoliene ce vor însuma 5 GW putere, de 12 GW în total. La 12 GW, cu soluţii de stocare aferente, tabloul total se va schimba semnificativ. Şi toate astea urmează a se produce în nici 10 ani, cu primele proiecte realizate în circa 2 ani cu toate certificările şi lucrările.

O mare parte din investiţii revin celor de la Masdar, doar proiectele realizate şi aprobate cifrându-se la 4 miliarde de dolari. În asemenea tranzacţii şi acorduri majore, de obicei există şi înţelegeri aferente, pe care nu le putem şti, dar e curios cât de repede s-a putut face un salt masiv spre energie regenerabilă a unei ţări care era adeseori criticată tocmai pentru că are resurse imense de lumină solară şi de vânt, pe care nu le folosea niciodată, mizând aproape integral doar pe rezervele sale imense de gaz natural. Şi acum, brusc, Uzbekistanul a devenit ţara cu cele mai mari proiecte de acest gen deja inaugurate şi aflate în derulare.