Două mari parcuri eoliene maritime din SUA, anulate anul trecut, au fost reiniţiate după ce autorităţile au mărit preţul de achiziţie al electricităţii

Anul trecut industria turbinelor eoliene a cunoscut cel mai mare salt din istoria sa, atât în lansarea de modele noi şi în evoluţia parametrilor acestora, cât şi în construcţia şi conectarea de noi parcuri maritime şi terestre. Sfârşitul anului, însă, a adus câteva anulări sonore a unor proiecte, în special a unor proiecte maritime de pe coasta estimă a SUA, în unele cazuri, companii precum Orsted fiind de acord să plătească penalităţi de o sută de milioane de dolari. Motivul invocat era creşterea prea mare a costurilor de fabricare şi vânzare a turbinelor, disponibilitatea prea mică a navelor care să le instaleze în toată lumea şi un preţ de achiziţie al electricităţii care făcea toate aceste investiţii irelevante, în detrimentul celor care instalează.

Iar aici trebuie să amintim că modelele de investiţii în construcţia unor asemenea parcuri pot fi diferite de la regiune la regiune. În unele cazuri statul poate participa direct cu o parte din investiţiile necesare, alături de un investitor privat. În alte cazuri investitorul poate acoperi toate costurile, dar are nevoie de o garanţie de la stat a unui preţ fix de achiziţie a electricităţii pe mulţi ani înainte, ca să-şi poată recupera investiţia. În unele ţări preţul e oarecum relativ la indicatori de piaţă, pentru a reflecta variaţiile pieţei, în timp ce în altele e fixat la o cifră absolută, care devine vulnerabilă atunci când inflaţia e foarte mare.

Cam asta s-a întâmplat şi în SUA, proiectele având o cifră garantată, însă ea nu mai avea şanse să răscumpere investiţiile în timp rezonabil. Iar la scara imensă a acelor parcuri, unele companii au fost de acord să piardă 100 milioane acum, decât să piardă mult mai mult instalând acele turbine şi vânzând electricitate la preţ aparent neavantajos. Unele din aceste companii, inclusiv Orsted, au şi anunţat public anul trecut că e nevoie ca autorităţile să revizuiască de urgenţă acele preţuri fixe, pentru a păstra proiectele viabile. Însă acel lucru nu s-a întâmplat şi mai multe proiecte mari au fost suspendate sau anulate.

Acum, două dintre asemenea proiecte au fost reiniţiate. E vorba de proiectul Sunrise Wind, dezvoltat de Orsted şi Eversourse, dar şi de proiectul Empire Wind, operat de compania norvegiană Equinor.

Autorităţile statului New York, puse în faţa faptului împlinit al contractelor anterioare anulate, dar dorind să ducă la bun sfârşit aceste proiecte, au organizat noi licitaţii şi renegocieri, şi de această dată au trebuit să fie de acord la un preţ al electricităţii viabil în condiţiile actuale de piaţă. Aceleaşi companii au semnat acum acordurile de reiniţiere a proiectelor şi, deoarece aveau deja toate proiectele şi avizele aprobate, de aici încolo le rămâne să plaseze comenzile de fabricare a turbinelor, cablurilor şi transformatoarelor şi să programeze instalarea lor în următori cu navele.

Vorbim de parcuri maritime mari, aşadar. Sunrise Wind trebuia să aibă iniţial 880 MW, dar în documentul final de aprobare a proiectului e specificat că acesta va avea 84 turbine a câte 11 MW fiecare, adunând o putere totală de 924 MW. Aceste turbine trebuiau să fie livrate iniţial de Siemens-Gamesa, compania care a avut ulterior probleme în calitatea lor. Până va ajunge să produce aceste turbine noi, însă, cel mai probabil germanii îşi vor fi depăşit deficienţele.

Foto: Schema de conectare a turbinelor eoliene din parcul Sunrise Wind, conform proiectului aprobat

Proiectul Empire Wind urma să aibă turbine fabricate de Vestas, aici fiind vorba de turbinele lor noi devenite emblematice — V236-15.0MW — de 15 MW putere. Puterea totală a acestui parc eolian urma să depăşească 2 GW, însă aici el e împărţit în două etape, Empire Wind 1 de 810 MW şi Empire Wind 2 de 1.260 MW. Deci 2.070 MW în total.

Acum, odată semnate din nou aceste acorduri, termenul de finalizare a fost setat la 2026 pentru Sunrise şi 2027 pentru Empire. Ambele companii trebuie să asigure şi trasarea cablurilor de transmisie prin curent continu, dar şi echiparea cu staţii transformatoare şi de convertire a curentului continuu în alternativ, amplasate pe uscat.