Un studiu european, realizat pe zimbrii din munţii din România, a constatat că 170 zimbri pot absorbi o cantitate de CO2 egală cu cea emisă de 123 mii de maşini
23 Mai 2024, 16:40 Redacţia PiataAuto.md
Atunci când vorbim de soluţii de captare de CO2 din atmosferă, în ultimii ani s-au făcut remarcate câteva tehnologii, precum cea prezentă pe cea mai mare fabrică de aspirare a acestuia din atmosferă, inaugurată de curând în Islanda. Un studiu european neobişnuit, însă, a analizat activitatea zimbrilor din Munţii Țarcu din România şi, după urmărirea acestora şi după calcule ştiinţifice avansate, studiul a concluzionat că o populaţie de doar 170 de zimbri în sălbăticie, prin activitatea sa, poate genera o absorbţie a unei cantităţi de CO2 egală cu cea emisă de 123 mii maşini cu motoare pe benzină, conform mediei europene de emisii.
Zimbrii au lipsit mult timp din fauna munţilor din România, pe o perioadă ce e estimată la minim 200 de ani. Însă în 2014, un proiect iniţiat în colaborare cu organizaţia europeană Rewilding Europe şi WWF România a făcut posibilă aducerea înapoi a zimbrilor în munţii Țarcu, cu intenţia ca aceştia să se încadreze în mediul natural şi să formeze în timp o populaţie mai numeroasă, pe cale naturală.
Totul a început de la o populaţie iniţială de 20 zimbri, suplinită ulterior cu încă 10 şi apoi alte noi zeci de exemplare. Autorii studiului — realizat de WWF în cooperare cu Yale School of the Environment, finanţat de WWF împreună cu Global Rewilding Alliance, studiul fiind condus de profesorul Oswald Schmitz de la Yale — menţionează că astăzi în munţii Țarcu din România ar trăi circa 170 de zimbri, de aici venind şi cifra luată drept comparaţie. Însă acelaşi studiu menţionează că potenţialul acestei regiuni muntoase din România e de găzdui o populaţie de minim 350-450 zimbri.
Studiul a fost publicat în revista ştiinţifică Journal for Geophysical Research şi revista Nature, şi a luat în calcul amprenta CO2 a întregii activităţi observate a zimbrilor. Şi se pare că au avut dreptate acum câţiva ani fermierii elveţieni, când se revoltau atunci când li se spunea că vacile lor emit metan şi ar trebui să crească mai puţine, iar ei indicau beneficiile uriaşe pe care le aduce creşterea de faci prin menţinerea de păşuni cu iarbă şi alte activităţi adiacente. Studiul ştiinţific de acum cu zimbrii din România a stabilit că prezenţa zimbrilor pe păşunile muntoase din România a determinat iarba de acolo să capteze cu 54.000 tone de CO2 mai mult anual, ceea ce e ce 9,8 ori mai mult decât dacă păşunile ar fi fost prezente acolo fără ca zimbrii să consume iarba de pe ele.
Pe lângă asta studiul remarcă faptul că prezenţa zimbrilor duce la reciclarea elementelor nutriente în sol şi la o mai bună dispersare a seminţelor de plante, fapt care generează mai multă vegetaţie, cu o contribuţie suplimentară la captarea de CO2. De asemenea, zimbrii compactează solul, făcând ca o parte din vegetaţie, care are CO2 capturat, să rămână în pământ, fără a elibera CO2 înapoi în aer. Această activitate exercitată asupra solului ar stimula prezenţa de microorganisme care ar capta CO2-ul din atmosferă.
Magnus Sylven, directorul Global Rewilding, spune că mai multe specii de animale mari au un potenţial similar de impact, dar studiul de acum, primul de acest fel din lume, a vizat populaţia de zimbri din România pentru că e mult mai izolată, pentru că repopularea a avut loc cu susţinerea lor şi a putut fi observată îndeaproape, iar datele oferite pentru calcule şi estimări ar fi oarecum mai exacte.
Astfel, doar cele 54.000 tone adiţionale de CO2 captat de 50 km pătraţi de păşuni locuite de zbrii din România, plus activitatea suplimentară exercitată asupra solului, ar constitui echivalentul emisiilor CO2 emise de 43.000 maşini la media americană şi 123.000 maşini la media europeană.
Pentru comparaţie, întreaga cea mai mare fabrică de captare CO2 din atmosferă din Islanda, despre care scriam recent, va capta anual 36 mii tone de CO2. Deci, conform studiului, ar însemna că 170 de zimbri din România, lăsaţi în sălbăticie, sunt de cel puţin 1,5 ori mai eficienţi în captarea CO2-ului din atmosferă decât cea mai mare fabrică din lume creată pentru acelaşi scop. E adevărat, însă, că, pe de o parte, calculele de studiului de acum vin cu specificarea că pot avea o marjă relativ mare de eroare, pe de o parte, şi e la fel de adevărat că tehnologia din Islanda are ţinte ca până în anul 2050 să ajungă la cifre de 1 miliard de tone de CO2 captate anual prin multiplicări şi scalări de asemenea fabrici.
