A trecut multă vreme de când nu am mai publicat nici o relatare despre îndrăgitul nostru automobil redacţional, Mercedes-Benz C-Class W205. Dar a existat un motiv serios pentru asta...

Era încă vara afară când pornise totul. O zi însorită şi frumoasă, care se arăta la fel de bună ca oricare alta. Conduceam C-Class-ul la ieşirea din Chişinău, în direcţia aeroport. Există

acolo un semafor, în zona METRO,
care are trei direcţii de deplasare –
banda stânga merge exclusiv la
stânga, iar celelalte două merg
înainte şi, respectiv, înainte şi la

dreapta. Ajunsesem la semafor, pe partea dreaptă lângă semafor era un echipaj de poliţie staţionat, care verifica unele maşini. Staţionam la semafor deja de vreo 20-30 de secunde, şi mă uitam în faţa mea, la un E-Class de generaţie nouă, admirându-l cu ochiul, întrucât noile generaţii încă nu reuşiseră să se răspândească prea mult prin capitală. Apoi, văd în oglinda retrovizoare un Ssang Yong Rexton, din ăla mai vechi, care se apropie de toate maşinile de la semafor cu o viteză nefiresc de mare, să fi avut vreo 40-50 la oră, nu ştiu exact, însă atunci când în faţa ta staţionează un grup de maşini la semafor, nu te mişti cu 40 la oră, nu? Am privit repede în stânga şi în dreapta, să-mi caut un loc de „evadare”, dar aveam maşini alături în ambele părţi. Inevitabilul s-a întâmplat: Ssang Yong-ul a lovit din spate C-Class-ul nostru, împingându-l niţel şi spre E-Class-ul din faţă, cu care de asemenea a existat

un mic contact, deşi ţineam apăsat piciorul pe pedala de frână. Maşina mi-a dat imediat o avertizare de accident, nu s-a deschis nici un airbag, pentru că eram singur în maşină, iar impactul frontal fusese minim, mai puternic fusese cel din posterior. Nu ştiam dacă radiatorul maşinii e afectat până a ieşi din maşină, dar am oprit imediat motorul manual şi am ieşit din maşină. Nu păţisem nimic, evident, dar nu ştiam cât de grav este avariat automobilul.

M-am uitat în spate – SUV-ul greu nici nu frânase. La volan era o doamnă – fără nici o intenţie de etichetare – care se blocase la volan plângând. Era bine şi ea, nu păţise nimic, a zis că nu ne-a observat, uitându-se la echipajul de poliţie de alături... Îmi venise atunci în minte vorba aia veche – că la drum poţi răspunde de propriile tare acţiuni, dar nu poţi răspunde niciodată de acţiunile altui participant la trafic. Mă uitasem la

maşina noastră – bara de protecţie spate era ruptă şi uşa portbagajului deteriorată, blocul optic drept din spate fusese de asemenea stricat. Nu părea foarte serios, în ciuda impactului, dar era prea devreme să facem concluzii. M-am uitat în faţă – maşina atinsese E-Class-ul dinaintea ei, îi provocase aceluia o zgârâietură cu bara de protecţie, iar la C-Class faruri drept fusese mişcat din elementele lui de fixare, dar nu se stricase, iar bara de protecţie avea o zonă mai flexibilă, probabil din cauza deteriorării elementului de absorbţie de sub ea. Vizual, maşina părea chiar neatinsă în partea frontală. Radiatorul nu fusese atins, sau vreun canal de-al lui, nu exista nici o scurgere.

Aveam CASCO, asta mă liniştea un pic, deşi un proces lung de reparaţii nu e niciodată ceva ce-ţi doreşti. Aveam CASCO la Donaris VIG, pentru al

treilea an consecutiv, iar în acel moment mi-am amintit de o clauză specială din contract. După ieşirea din garanţie clientul poate alege dacă încheie un contract obişnuit de CASCO cu acoperirea daunelor sau unul în care specifică dorinţa de a i se repara automobilul doar la distribuitorul oficial, clauză pentru care se aplică vreo 70 euro în plus la prima de asigurare. Eu alesesem să includ această clauză, deşi plătisem doi ani prima de asigurare CASCO fără vreun caz de daună.

Între timp, echipajul de poliţie de la faţa locului a chemat direcţia accidente şi s-a făcut nevăzut, deşi le spusesem că ar fi fost firesc să aştepte, sau măcar să ne verifice actele, dacă tot a fost martor la accident. Apoi au venit şi cei de la accidente şi şi-au făcut treaba imediat – măsurări, colectări de documente şi stabilirea orei când dosarul de accident va fi pregătit. A urmat chemarea unui

evacuator – n-am vrut să riscăm să mergem cu bara ruptă la service şi cu portbagajul deteriorat. I-am anunţat şi pe cei de la compania de asigurare despre eveniment, mi se spuse să facem o copie completă la dosarul de la poliţie imediat ce acesta va fi gata şi să mergem la ei.

Maşina o lăsasem direct la service-ul Mercedes-Benz de pe str. Varniţa, acolo unde se fac toate lucrările de tinichigerie Mercedes-Benz. Contam pe o reparaţie profesionistă – cu toate piesele afectate înlocuite, nicidecum reparate cu chit sau prin alte metode artizanale. Mai mult ca atât, aproape toate componentele de caroserie a lui C-Class sunt din aluminiu, iar asta înseamnă deja imposibilitatea reparării lor, doar înlocuirea fiind recomandată. E-Class-ul ajunsese şi el la acelaşi service, era o maşină aflată încă în garanţie şi evident că trebuia reparată tot aici.

A doua zi mersesem la poliţie, iar aici am avut parte de o interacţiune sută la sută profesionistă cu ei! Doamna de la volanul lui Ssang Yong a fost declarată unicul vinovat, compania ei de asigurări trebuind să acopere pagubele celor două maşini afectate prin poliţa RCA. Poliţiştii i-au aplicat doamnei o amendă de 1,000 de lei, dacă nu mă greşesc, pentru provocarea accidentului şi nu ştiu-câte puncte de penalizare. Apoi, când s-au colectat actele, poliţiştii au descoperit că doamna nu avea revizia tehnică a maşinii sale la zi, adică era expirată. I-au aplicat încă o amendă pentru asta. Suma amenzii era mai mică, dar consecinţele acesteia au fost de neimaginat!

În fine, noi am dus dosarul la cei de la Donaris Vienna Insurance Group, ei l-au acceptat şi urma un proces firesc de analiză şi plată a reparaţiei la service-ul Mercedes-Benz Moldova, după care

compania noastră de asigurări avea să-şi recupereze banii (integral sau parţial) de la compania de asigurări a şoferiţei vinovate. O procedură similară urma să aibă loc şi pentru E-Class.

În ziua următoare cei de la Mercedes-Benz Moldova desfăcuseră piesele de caroserie afectate ale maşinilor, pentru a face o estimare completă a preţului reparaţiilor. Reparaţia lui E-Class – bara de protecţie nouă, plus vreo două elemente de sub ea, plus vopsirea cu vopsea originală, lăcuire, etc – au fost estimate la 30,000 lei. Suma pentru reparaţia C-Class-ului a fost, însă, mult mai mare. S-a dispus înlocuirea tuturor pieselelor, inclusiv aripa dreaptă spate, inclusiv aripa dreaptă faţă, care fusese un pic mişcată de farul din faţă, inclusiv a farului full-LED din faţă, inclusiv a barei de protecţie faţă. Deci – tot ce a fost câtuşi de puţin afectat a fost înlocuit cu piese originale, cu vopsea originală, etc, iar toate procedurile – efectuate conform recomandărilor uzinei. Dar suma estimată pentru reparaţie a fost

neverosimil de mare – 217,210 lei adică două sute şaptesprezece mii de lei! Doar farul faţă full-LED avea un preţ de 41,000 de lei. Acuma putem să ne crucim pe bună dreptate de un asemenea preţ de reparaţie sau nu, dar concluzia e una simplă – CASCO e o chestie absolut obligatorie la maşinile de până la vreo 5-7 ani vechime cel puţin. Şi dacă aveţi o maşină proapsătă, veţi dori o reparţie desăvârşită, perfectă, nu o lucrare de garaj. Iar dacă preţul asigurării pare prea mare, atunci înseamnă că preţul maşinii achiziţionate ar trebui să fie mai mic, ca să se poată contracta o asigurare CASCO fără eforturi suplimentare.

Eram deja curios dacă Donaris Vienna Insurance Group va accepta un asemenea cost de reparaţie pentru maşină. Peste o săptămână am fost anunţat că dosarul a fost acceptat integral, se va achita costul integral al reparaţiilor. A mai durat vreo două săptămâni până la efectuarea de facto a plăţii către Mercedes-Benz Moldova,

pentru că, suma fiind foarte mare, a necesitat aprobarea directorului companiei, dar termenul de plată n-a fost încălcat conform contractului, iar noi ne convinsesem încă o dată cât de important e să-ţi faci o poliţă de asigurare nu doar de dragul de a bifa ceva, ci de a alege o companie cu reputaţie de adevărat profesionist.

Ceea ce am aflat abia pe urmă a fost legat de lipsa reviziei tehnice valabile la vinovata impactului. Companiile noastre de asigurări au făcut regres la compania dânsei, însă faptul că ea n-a avut revizie tehnică valabilă a pus-o în situaţia încălcării legii, respectiv compania dânsei a solicitat ulterior recuperarea pagubei de la ea, pentru că exploata un automobil fără revizia tehnică trecută. Acum imaginaţi-vă că o simplă lipsă a reviziei tehnice a pus-o în situaţia că trebuie să plătească până la urmă din propriul buzunar două facturi în sumă totală de peste 247 mii lei! Nu ştim care e verdictul până la urmă cu doamna responsabilă de accident, probabil totul

s-o fi făcut printr-un litigiu de judecată, poate au ajuns la vreo înţelegere parţială cu compania ei de asigurări – cert este că riscul de a nu avea documentele în regulă la o maşină pe care o conduce cineva e pur şi simplu uriaş!

Pe de altă parte, reparaţia maşinii noastre a durat destul de mult. Comanda pieselor, vopsirea lor la standardele producătorului, montarea, etc – toate au durat aproape două luni, iar per total aproape 2 luni şi jumătate maşina noastră redacţională petrecuse în service. O mai vizitam din când în când şi de fiecare dată ne convingeam că cei de la Mercedes-Benz Moldova îşi fac treaba cu excelenţă şi dedicaţie. Îi întrebam dacă nu vor exista urmări după reparaţie – am fost asiguraţi că n-a fost afectat nimic esenţial, de structură, a fost un impact relativ superficial, iar cu o asemenea reparaţie maşina va fi ca şi nouă.

La sfârşitul reparaţiei,
primeam maşina şi
într-adevăr, arăta ca
proaspăt scoasă din
showroom. Primii vreo
30-40 de kilometri o

condusesem în ritm mai lejer, pentru ca ea să-şi amintească electronic regimul normal de condus după o deconectare firească a bateriei. Conduceam, însă, din nou cu plăcere, şi C-Class îmi amintise din nou de ce îl îndrăgisem noi atât de mult!

O altă problemă tehnică: termostatul

Era deja luna octombrie târzie afară, iar frigurile dădeau de veste. În primele zile, de după ce luasem maşina din service, observasem, în dimineţile răcoroase şi nu numai, că motorul pierde căldură – adică se încălzeşte până la un anumit nivel, apoi dacă

mergi mai lejer, temperatura scade înapoi. A treia dimineaţă mă pornisem deja la service pentru verificare, când îmi apăruse şi o notificare pe display, să adaug lichid în radiator. Am mers la service, cei de acolo mi-au amintit că rezervorul de lichid de răcire fusese schimbat, pentru că el tot fusese împins de farul drept la accident şi-şi

deteriorase un element de fixare, respectiv pentru noul recipient s-a turnat din nou lichid în acest sistem, după care acum el s-a mai drenat. Mi-au adăugat gratis încă vreun litru de lichid.

Semnalul a dispărut, însă a doua
zi dimineaţă observasem din nou
acelaşi simptom de pierdere a

temperaturii. M-am gândit că e vorba de termostat – acea piesă ce închide şi deschide poarta dintre circuitul mare de răcire a unui motor şi circuitul mic. Până să ajung la service, s-a aprins şi indicatorul Check Engine.

Cei de la service au citit eroarea, era într-adevăr vorba de termostat. El e dirijat electronic, aşa că primul pas recomandat a fost resetarea electronică a softului ce-l dirizează. Asta n-a rezolvat situaţia. Apoi s-a dispus

înlocuirea termostatului. Mi s-a spus că această defecţiune nu are nici o legătură cu reparaţia făcută anterior, pentru că la motor nu s-a umblat deloc, prin urmare, maşina nefiind deja în perioada garanţiei, reparaţia şi piesa a trebuit achitată. Un termostat nou pentru C-Class, cu tot cu canalele conectoare, costă un pic peste 3,000 lei, iar cu tot cu lucrările adiacente, reparaţia a costat 5,105 lei. E prima reparaţie neprogramată pentru C-Class, de altfel. Dar s-a reparat, iar după

înlocuirea termostatului totul a reînceput a funcţiona impecabil – motorul se încălzea normal şi-mi menţinea temperatura indiferent de frigul de afară.

În scurt timp primisem şi o ofertă de vânzare a maşinii de la una din parcările auto din Chişinău cu vânzare, la un preţ destul de bun, trebuie să recunosc. I-am spus de reparaţia făcută la service-ul oficial, şi cei de acolo n-au dat înapoi, ba chiar au ridicat un pic suma oferită,

spunând că asta nu denotă decât faptul că maşina a fost bine întreţinută, iar o asemenea reparaţie la service-ul oficial nu-i scade de loc din valoare, ci dimpotrivă, arată grija care a avut-o posesorul maşinii pentru întreţinerea

corectă a maşinii. Dar n-am vrut să o vindem. Totul a fost înlocuit, totul a fost făcut profesionist, ca la carte. Nu e o maşină cu probleme de care să vrei să scapi, e o maşină care are doar 50 mii km parcurşi şi care are viitorul în faţă!

Iar în următoarele săptămâni şi luni m-a convins că am de-a face cu o maşină la fel de nouă, în esenţă. Acelaşi comportament impecabil, aceeaşi plăcere în condus. Motorul îşi păstra temperatura aşa cum trebuie, totul

funcţionează impecabil, iar C-Class a redevenit pentru noi unul din cele mai bune şi mai plăcute automobile create de Mercedes-Benz în ultimii ani, iar noi eram din nou alături de el în fiecare zi, pentru a-l savura cu plăcere!

Se întâmplă şi pagini mai sumbre în istoria unei maşini. Dar faptul că am avut asigurare CASCO la o companie bună ne-a salvat. Nu ştiu ce aveam

a face în alt caz, aveam ce puţin să aşteptăm recuperarea pagubelor de la compania vinovatei, iar ulterior să ne mai şi judecăm pentru acceptarea valorii reparaţiei la service-ul oficial, nu la un service de garaj. Aşa că închidem oficial acest capitol sumbru al exploatării maşinii cu un sentiment de recunoştinţă pentru cei de la service-ul oficial Mercedes-Benz Moldova pentru reparaţia scumpă, dar profesionistă efectuată, dar şi pentru cei de

la Donaris Vienna Insurance Group. Şi mai avem şi un sentiment pozitiv de privire în viitor, iar pentru a savura revenirea lui Mercedes-Benz C-Class W205 am mers şi într-o călătorie lungă, de iarnă, în munţii Alpi, călătorie despre care vă vom spune totul în următoarea relatare!

Ilie Toma