Autobuzele sovietice de offroad: istoria faimoaselor PAZ-672/3201

Zumzăitul şi mirosul gazelor de eşapament produse de propulsorul acestui autobuz sovietic este de neuitat pentru cei mai mulţi dintre noi, care au surprins renumitul PAZ pe drumurile Moldovei, fie în anii URSS fie după independenţă. PAZ-672/3201 au fost acele mijloace de transport de nădejde, în special rurale, care transportau pasageri între oraşe şi sate, cu mulţi ani până la apariţia Ikarusului, dar care mai pot fi văzute până şi pe drumurile publice din Chişinău astăzi. Obosite, dar generatoare de aceleaşi sunete şi mirosuri.

PAZ-672 a fost un model de importanţă istorică pentru uzina de autobuze din Pavlovsky. Uzina şi-a început activitatea încă în anii interbelici, dar iniţial drept producător de componente pentru uzina principală GAZ. Abia în ani 1950 uzina a fost restructurată şi angajată în producţia propriilor autobuze, care să slujească în special în zonele rurale — aceste autobuze se distingeau prin dimensiuni mai compacte şi o gardă la sol extrem de generoasă. Prima încercare a fost modelul PAZ-652, iar cu un deceniu mai târziu şi-a făcut apariţia renumitul 672, un autobuz mult mai modern, cu design actualizat în conformitate cu stilul acelor ani.

PAZ-672 a ajuns în producţie în 1968, însă proiectarea maşinii a demarat cu mulţi ani mai devreme. Din start inginerii aveau misiunea să creeze un autobuz compact, cu o structură interioară eficientă, care să-i permită îmbarcarea unui număr mare de pasageri, dar şi un model capabil să facă faţă drumurilor rulale din acei ani. În aceste condiţii, partea frontală a maşinii a devenit plată, motorul fiind mutat chiar în interior, în dreapta şoferului, iar garda la sol a constituit 265 mm.

Iniţial, însă, PAZ-672 a avut roţi motrice spate, însă mai târziu pe baza acestuia şi-a făcut apariţia o versiune cu tracţiune integrală, or inginerii au prevăzut o asemenea interpretare chiar de la începutul proiectului. La bord, conform recomandărilor, puteau fi transportate până la 45 persoane, însă în viaţa reală transportatorii permiteau accesul la limită, până la 100 de persoane!

Autobuzul a fost echipat cu benzinarul ZMZ-672 V8, de 4,250 cm3. Acesta dezvolta 115 CP şi se cupla la o cutie manuală cu 4 trepte cu o cutie de transfer în două etape. Motorul era capabil să propulseze autobuzul până la 80 km/h. În aceste condiţii, însă, consumul de combustibil depăşea 25 litri la sută, iar astfel rezervorul de 105 litri fusese epuizat rapid. Ei bine, ulterior şi-au făcut apariţia versiuni pe gaz, cu rezervoare montate fie sub maşină, fie pe acoperiş.

În 1972 a început producţia de serie PAZ-3201, care a fost aproape identic cu PAZ-672, atât stilistic, cât şi tehnic, iar marea diferenţă era sistemul de tracţiune integrală permanentă. Aceste maşini au fost exploatate nu doar în mediul rural, dar şi în zone mai greu accesibile din nordul Rusiei şi zone montane. Afară de aceasta, PAZ-672/3201 au fost exportate în diverse ţări ale lumii, iar producţia totală a enumerat peste 280 mii exemplare.

Cariera acestor modele a apus în 1988, când pe linia de producţie au fost înlocuite cu autobuzele modernizate PAZ-3205, cu aspect exterior mai modern, dar oarecum inspirat de la predecesori. Până şi forma caracteristică pătrăţoasă a fost păstrată, precum garda la sol generoasă.