(VIDEO) Prima noastră ieşire cu BMW M3 Competition pe o autostradă germană fără limită de viteză şi 265 km/h atinşi cu uşurinţă

Să pornim, Gabriel, spre Salzburg, avem vreo sută şi un pic de kilometri până acolo, şi ar trebui să fie în mare parte pe autostrăzi, îi zic eu fiului meu, aşezat pe scaunul pasagerului dreapta. Suntem într-o călătorie tată-fiu prin Alpi, cu un BMW M3 Competition — dar asta probabil o ştiţi deja din relatările trecute.

Mâna mi se duce instinctiv în zona din partea dreapta a volanului, dar într-o clipă constat că acolo nu există buton de pornire sau loc de inserare a unei chei. Butonul roşu de pornire a bestiei de sub capotă e pus pe tunelul central, lângă schimbătorul de viteze. Apăs acel buton şi motorul porneşte, ca întotdeauna, cu turaţii ceva mai mari la început, prevestind plăcerea în condus ce va urma.

La fel de neobişnuit e şi levierul cutiei automate de pe acest M3 Competition. Poziţia D se cuplează trăgându-l o dată spre dreapta. Marşarierul se cuplează dând spre stânga şi înainte, ca la cutiile manuale. Iar P-ul se cuplează prin apăsarea unui buton.

Am pus destinaţia în sistemul de navigare al maşinii şi am pornit. Drumul pe care-l ştiam eu de obicei era să înconjurăm Munchen-ul pe centură, după care s-o luăm pe autostrada A8 spre Rosenheim şi Salzburg. Dar în scurt timp am înţeles că sistemul de navigare al lui M3 a ales alt traseu, întrucât cel ştiut de mine era plin de zone de reparaţii şi ambuteiaje, unde se circula prea lent. Cu siguranţă n-aş fi avut mare plăcere să mă deplasez monoton cu 30-40 la oră pe autostrăzile germane.

În scurt timp aveam să fim recunoscători pentru traseul ales de BMW M3 spre Salzburg. Ne-a dus iniţial pe drumuri extraurbane plăcute, simple, dar cu privelişti frumoase. Nu atingeam viteze mari, însă fiecare cotitură mă făcea să constat că suspensia lui BMW M3 Competition e atât de fermă şi cu cursă atât de scurtă, încât maşina pur şi simplu nu se înclină aproape deloc, stând fixată de asfalt. Pe drumurile din Moldova poate asta n-ar fi un avantaj, dar aici, în Germania, maşina asta e o sportivă din aia adevărată, supremă, una din puţinele maşini noi şi moderne, care chiar îţi dau fiori în condus din primele minute.

Apoi am ieşit pe autostrada 94, unde trebuia să mergem vreo 60-70 km, nici nu mai ţin minte exact câţi. Dar ştiu că au trecut extrem de repede. La început autostrada era puţin aglomerată, apoi s-a mai eliberat. Eu am ridicat de câteva ori viteze mai moderate, de până la vreo 180 km/h, şi m-am convins că M3 e aşa cum aşteptam — un bolid cu o ţinută de drum exemplară indiferent de cât arată acul vitezometrului. Aşa că am început să ne dăm frâu liber ceva mai mult emoţiilor, eu şi fiul meu. Şi am ridicat viteza, mai mult şi mai mult, făcând-o în siguranţă, atunci când traficul ne permitea şi respectând regulile de circulaţie şi regulile alea nescrise din Germania pentru asemenea viteze de autostrăzi.

N-am avut o autostradă liberă de tot, pentru a putea să urcăm chiar la viteza maximă de 290 km/h, promisă de acest BMW M3 Competition. Dar 250 km/h am atins de mai multe ori, iar într-un anumit moment şi 265 km/h. Cu uşurinţă. Cu senzaţie de siguranţă. Cu senzaţie de viteză absolut naturală pentru maşina asta!

Şi ştii, problema e că cei 60-70 km de autostradă în prima noastră ieşire s-au sfârşit foarte repede. La viteza de 240 km/h, de exemplu, într-un minut se înghit 4 km de autostradă, aşa că 60-70 km, minus zonele aglomerate, minus zonele cu restricţii — ceea ce a rămas pentru deliciu s-a consumat repede. Apoi am ieşit din nou la drumuri extraurbane, apoi am traversat hotarul cu Austria, iar de aici, adio lipsă de limite.

Totuşi, avem câteva secvenţe, unite într-un clip video de vreo 3 minute mai jos, pentru a vă transmite un pic din senzaţia unui BMW M3 Competition pe un autobahn german. Motorul sună extraordinar de bine în accelerări intense! Iar maşina nu e foarte izolată fonic, apropo, iar asta e probabil din considerente de greutate redusă, componente de carbon, etc.

După ce Germania a luat sfârşit pe traseul nostru, ne-am promis nouă înşine şi vă promitem şi vouă că la revenire, mai spre sfârşitul road trip-ului, vom mai alerga pe autostrăzile germane, poate chiar şi la viteza maximă a maşinii. Până atunci, în prima noastră ieşire scurtă, am atins 265 km/h. Iar de aici încolo urmează drumurile Alpilor. Pentru că de atâtea ori am fost prin tot soiul de călătorii prin Alpi, pe atâtea drumuri şi trasee fantastice, şi de atâtea ori mă gândeam că ar fi frumos vreodată să ajung cu băiatul meu pe aici, iar acum, în sfârşit am ocazia asta specială. Cu o maşină mai mult decât specială.

Şi ştii, după un an de restricţii de călătorii, preţuieşti libertatea de a merge pe traseele astea şerpuitoare şi mai mult! Ajunsesem cu toţii să ni se pară că libertatea călătoriilor este un drept fundamental. Dar ultimul an ne-a demonstrat că e un mare privilegiu, pe care ar trebui să-l preţuim cu toţii mult mai mult, chiar dacă acest privilegiu începe a reveni în vieţile noastre.