EDITORIAL: Ideea de a nu permite filmarea poliţiştilor şi apropierea faţă de aceştia vine de la IGP, iar poliţia din Moldova se plânge şi insistă pe ea

Istoria cu modificările controversate la legea privind funcţionarul cu statut special, prin care ar fi fost interzisă filmarea şi fotografierea poliţiştilor, înregistrarea lor şi apropierea la mai puţin de 2 metri de aceştia, ia o nouă întorsătură. Dacă joi verificasem situaţia acestei propuneri de hotărâre de guvern şi aflasem că ea într-adevăr a existat, dar a fost respinsă încă de la prima etapă, a secretarilor generali din guvern, atunci ieri seară Inspectoratul General de Poliţie a publicat un comunicat prin care se plânge, efectiv, că ideea sa nu a fost înţeleasă şi insistă pe ea, anunţând că vrea consultări publice.

„Propunerile ar fi trebuit să asigure oamenilor legii posibilitatea de a-şi desfăşura nestingheriţi activitatea, fără a leza în vreun fel dreptul cetăţenilor” — se spune în comunicatul poliţiei. Modificările ar fi vizat prevenirea ultrajului în adresa poliţiştilor şi documentarea mai facilă a conducătorilor auto, mai spune poliţia.

Poliţia din Moldova acuză presa că nu i-ar fi reflectat exact ideea, şi a remarcat mai multe opinii critice. Şi pentru a remedia acest fapt, vrea să organizeze consultări publice. Şi aici nu putem să nu intervenim cu o interpretare subiectivă mai jos.

Cum adică presa nu v-a reflectat exact şi corect ideea? Dar aţi publicat-o undeva, spre analiză? Sau a trebuit să operăm cu scurgeri de informaţie şi screen-uri de hotărâri de la cei care până şi pe interior au considerat ideea aberantă? S-a schimbat ceva în esenţa legii, după comentariul vostru de ieri, dragă poliţie? Nu, ideea rămâne aceeaşi, de a vă transforma agenţii de patrulare în oameni „intangibili”, pe care nu cumva să-i filmeze cineva! Ştim, uneori sunt şi cetăţeni dintre cei care par să se preocupe doar de câte o filmare mai scandaloasă, dar de asta aveţi limite legale când puteţi interveni pentru orice abuz al acelui cetăţean, nu pentru filmarea în sine. Într-o ţară cu istoric comunist şi cu o listă lungă de abuzuri de partea poliţiei, propunerea voastră este pur şi simplu halucinantă! Filmarea, în unele cazuri, e singura garanţie a celui cetăţean că expunerea publică îl va proteja. Învăţaţi-vă să operaţi într-o epocă a transparenţei, acţionaţi corect şi aşa cum se întâmplă de multe ori când apar filmări în public, poliţiştii care-şi menţin calmul şi acţionează corect, ajung să fie respectaţi de public. Ceea ce vreţi să facem acum, e o încercare de a nu permite caracterul public al interacţiunii acestor funcţionari şi menţinerea acelei interacţiuni într-un mediu strict privat, între poliţist şi omul din faţa lui. Şi nu, nimeni n-a înţeles greşit propunerea voastră, ci propunerea voastră este greşită!

Încetaţi să insistaţi pe prevederi abuzive! Poate e cazul să vă concentraţi pe lucruri esenţiale, care ar ajuta cu adevărat la un lucru mai bun al poliţiei? Poate e cazul să nu uitaţi de istoriile de abuzuri din partea poliţiei, inclusiv în ani recenţi, nu doar în timpurile URSS, sau în 2009, sau cazuri mult mai recente? Poate ar fi cazul dimpotrivă, să militaţi pentru mai multă transparenţă, nu să vă faceţi agenţii de patrulare intangibili la mai puţin de doi metri, şi nu cumva cu înregistrări foto, video sau audio? Cam de ce ar trebui să i se interzică unui cetăţean să filmeze? Cam de ce ar trebui el pedepsit pentru faptul că, despre exemplu, camera sa de bord din maşină continuă să filmeze când vorbeşte cu poliţistul care l-a oprit, sau — dacă poliţistul nu se legitimează şi începe a căuta încălcări inventate, ca-n cazul recent de pe strada Florilor — de ce n-ar avea dreptul pasagerul să includă telefonul şi să filmeze această interacţiune aberantă? Pentru ca pe urmă, în instanţă, să există doar cuvântul cetăţeanului împotrivă poliţistului? Pentru ca să nu existe publicări în presă şi în reţele sociale cu asemenea interacţiuni, iar poliţiştii să poată acţiona „nestingheriţi”, după cum v-aţi exprimat?

Scuze, dragă poliţie, acum două zile propunerile păreau prea aberante şi comuniste pentru a le trata drept ceva serios, ne gândeam că cineva vrea să vă sape imaginea prin acele prostii vehiculate. Azi suntem uimiţi nu doar de faptul că recunoaşteţi că acestea vin de la voi, dar mai ales de faptul că vă plângeţi de reacţii şi că insistaţi în continuare pe ele cu „consultări publice”. Serios, opriţi aberaţiile şi cereţi-vă scuze de la public.