Istoria neştiută a celui mai nou submarin din Rusia, care se construieşte de 30 de ani şi e gata de lansare, devenind cel mai mare din lume

Istoria acestui submarin e una neverosimilă şi unică în lume, or, nici un alt submarin nu a fost construit vreodată vreme de aproape de 30 de ani, evoluând pe parcursul proiectului său de la unul standard, conform cu tehnologia de acum trei decenii, până la ultimul cu tehnologie sofisticată de ultimă oră de azi, încât acum, în momentul când submarinul e aproape de lansarea în operaţiune, acesta a ajuns a fi nu doar cel mai mare din lume, ci şi cel mai avansat şi redutabil.

Toată istoria porneşte la 24 iulie 1992, atunci când uzina Sevmaş din Rusia a primit comanda construcţiei unui nou submarin, după planificarea ce mergea din inerţie încă din perioada URSS. Noul submarin trebuia să fie unul standard, din seria 949A Antei, cu propulsie electrică pe bază de reactoare nucleare. În anul 1993 proiectul primise numele de Belgorod, iar construcţia scheletului deja pornise.

Foto: Construcţia lui Belgorod la uzina Sevmaş, etapele finale

N-a durat mult, însă, întrucât în 1994, armata a decis să excludă acest proiect din planurile marinei sale, ordonând conservarea navei. Corpul navei a fost prelucrat anticoroziv şi nava a fost practic imobilizată pentru alte timpuri. A stat aşa timp de 6 ani, inginerii de la uzină având grijă de starea ei, ca să evite deteriorarea. Azi se ştie că aceştia ţineau atât de mult la acest proiect, încât făceau la ea lucrări de mentenanţă mult mai mult decât ar fi fost nevoie, doar pentru a se asigura că ea nu degradează. Au avut noroc de un director de uzină, care ţinea la fel de mult la acest proiect şi, fără ca să raporteze sau să asculte prea mult de ignoranţa superiorilor săi din armată din anii 90, a decis să păstreze scheletul submarinului, fiind convins că într-o zi va fi necesară reanimarea lui.

Şi acea zi a venit în toamna lui 2000, atunci când submarinul Kursk a trecut printr-un accident cumplit, cu decesul întregului echipaj şi ieşirea din uz a submarinului, iar cei din armată şi-au dat seama că ar fi nevoie de un nou submarin. De atunci şi până în 2006 finanţarea pentru acest proiect aşa şi nu venise, însă uzina a avut din nou iniţiativa proprie de a avansa încet pentru construcţia corpului, cel puţin. În 2006, în sfârşit, proiectul construcţiei sale a fost inclus în planurile de buget ale armatei.

În 2009 se începuseră discuţii despre tipurile de rachete pe care ar trebui să le poarte submarinul. Între timp, construcţia corpului avansa. În 2012 proiectul de construcţie a fost inclus într-un alt proiect al noilor tehnologii în arsenalul militar, cu numărul de cod 09852. Anume din acest moment s-au început planurile pentru a moderniza submarinul atât de mult, încât acesta să nu fi doar un proiect din 1992, dus la bun sfârşit cu întârziere de două decenii, ci un submarin actual timpului său, ba chiar vizionar, care să privească în viitor. De aici încolo, informaţiile exacte despre submarin au fost în mare parte secrete. Construcţia lui nu e secretă, fiind confirmată oficial, însă despre tipurile de arme folosite, cei din Rusia adoră să dea doar mici indicii, fără a spune deocamdată totul. Însă aceste indicii, plus imagini din satelit şi informaţii ale serviciilor de inteligenţă ale altor state, au conturat deja elementele esenţiale ale noului submarin, deşi rămân în continuare multe lucruri secrete.

În anul 2018, ministerul apărării din Rusia a pornit formarea viitorului echipaj al submarinului. Iar în anul 2019 construcţia de bază a submarinului a fost finalizată, în aprilie 2019 acesta fiind lansat la apă. Conform planului, a urmat un an complet de echipare cu utilaj auxiliar şi înaintări în ape nu foarte îndepărtate pentru testele primare. Numele navei lansate la apă a devenit oficial K-329 Belgorod şi ea adus imediat surprize majore observatorilor. În primul aceasta a devenit mai lungă decât construcţia iniţială din 1992, semn că nu doar tehnologiile de armament sunt noi, ci a fost modificată însăşi construcţia sa. Ulterior, marina rusească a confirmat o lungime de 184 metri pentru noul submarin, ceea ce face din el cel mai mare submarin actual din lume, cu 11 metri decât deţinătorul anterior al titlului.

În vara anului 2021 submarinul a efectua primele teste de lungă distanţă în Marea Albă, punând pe jar şi mai mult comunitatea internaţională. Câteva imagini de satelit l-au surprins în acţiune, iar mai mult experţi din SUA spun că submarinul ar fi, de fapt, chiar mai mare de 184 metri, fapt neconfirmat deocamdată. Însă cele mai redutabile elemente nu vin doar de la lungimea sa, ci de la ingineria proprie a navei, dar şi de la arsenalul pe care-l poartă.

În primul rând, marea intrigă vine de la elicele motoarelor sale, care au o formă specială, secretă, care le permite să fie deosebit de silenţioase, provocând vibraţii reduse şi făcând submarinul foarte greu de detectat în misiuni de survolare. În toate prezentările şi evenimentele publice, elicele au avut elicele acoperite, sau au fot scufundate pentru a nu fi vizibile. Dar scopul de a fi greu detectabil e unul confirmat oficial.

În al doilea rând, submarinul are două reactoare nucleare de dimensiuni compacte, dirijate complet autonom, practic fără intervenţii umane. Astfel acestea au forma unei capsule închise, iar reacţiile nucleare din ele sunt dirijate computerizat, ceea ce le face extraordinar de avansate şi sigure. Practic, vorbim de o tehnologie explorată de mult timp şi de alte state a reactoarelor de scară mică, iar aici ele au fost scalate şi automatizate, rezultatul final fiind numit drept „capsulă de energie”. Un asemenea reactor nuclear are doar 14 metri lungime şi 8 metri în diametru, însă parametrii lui de producţie a energiei sunt ţinuţi în secret. Se estimează că în versiunea sa de pe Belgorod, un reactor va putea produce peste 100 MW de energie, iar ambele reactoare împreună nu vor avea nici o problemă să alimenteze două grupuri de motoare electrice de o putere însumată de 240,000 CP. Cifrele exacte sunt o enigmă, dar însăşi reactorul, din categoria Poseidon, e primul de acest fel instalat vreodată pe un submarin, şi e mândria tuturor inginerilor implicaţi în construcţia acestui submarin.

Apropo, reactorul va trebui alimentat cam o dată în an. Nava ar putea avea o autonomie de un an cu el, însă din considerente de oxigen şi alte stocuri, autonomia e limitată la 120 zile sub apă. Adâncimea ei de operare va fi de circa 600 metri, cu posibilitatea de a merge şi până la 1 km. Însă, pentru explorări mai adânci, Belgorod poartă ataşat un alt submarin mic de adâncimi foarte mari. Deci, există un al doilea submarin ataşat, numit Losharik, care se poate detaşa şi cufunda mai adânc.

Şi, desigur, Belgorod e înfricoşător prin arsenalul pe care-l poartă la bord. Aici ne vom opri mai puţin, dar putem spune că e vorba de 6 instalaţii autonome cu rachete, tot din conceptul numit Poseidon, care se pot detaşa şi apropia de ţărm, după care, de la o adâncime de până la 1 km, se pot activa şi lansa, fiind aproape nedetectabile până când e prea târziu. Mai există şi rachete de tip clasic, dar şi torpedouri pentru lansări subacvatice.

Acum submarinul Belgorod trece ultimele testări, iar în următoarele săptămâni e promisă anunţarea intrării acestuia în serviciu deplin, în Oceanul Pacific. Odată ce va fi oficial încadrat în acţiune, va deveni în mod oficial şi cel mai mare submarin active din lume şi totodată purtător al celui mai sofisticat tip de reactor nuclear nou, dar şi al celui mai avansat arsenal la bord. E un submarin care a pornit cu stângul la început, iar producţia lui a durat un timp record de îndelungat, însă, până la urmă, acesta a avut parte de tehnologii de viitor şi va fi lansat în serviciul militar cu o identitate modernă de a fi cel mai avansat submarin al timpurilor noastre. Iar partea şi mai fascinantă e că noul tip al reactorului său nuclear are toate şansele să fie replicat în viitorul apropiat nu doar la alte submarine, ci şi la alte nave de orice tip, ba chiar şi la staţii atomice civile, pentru producţia electricităţii.