Istoria fascinantă a lui DAC 120 DE, camionul minier din România care a ajuns şi-n minele din Australia

Fabrica de camioane de Braşov a produs multe camioane extraordinar de interesante ca şi concept, dimensiune şi funcţionalitate, chiar dacă multe din ele ajungeau a fi asamblate în număr mic. Totuşi, dintre toate, adevăratul colos cu o inginerie şi o istorie fascinantă a fost DAC 120 DE, un camion minier uriaş, cel mai mare produs vreodată în România.

În Europa de Est cel mai experimentat producător de camioane miniere era deja fabrica din Belarusul de azi, BelAZ, ea având o mulţime de variaţii de dimensiuni şi greutate a camioanelor sale şi asigurând producţia pentru URSS şi pentru mai multe ţări din blocul estic. Totuşi, fiind vorba de camioane foarte specializate, adeseori până şi ţările estice comandau asemenea vehicule de la producători americani sau japonezi. România, însă, şi-a dorit să producă propriile camioane miniere.

În 1982 la fabrica din Mârşa deja intra în producţie camionul DAC 100 E, de 100 tone. La drept vorbind, DAC 100 E era deja un camion de dimensiuni mai practice şi mai potrivite, or, zona de 90-110 tone e cea mai solicitată la asemenea tipuri de camioane. Autorităţile din România, însă, şi-au dorit un colos care să-l devanseze pe DAC 100 E şi să poate transporta 120 tone.

Anume aşa a început munca la DAC 120 DE, iar acea diferenţă de 20 tone în sarcină însemna mult mai multe provocări decât o simplă adaptare. Suspensia obişnuită nu mai rezista la asemenea greutăţi, nici anvelopele. Iar pentru ca procesul de inginerie să nu dureze la nesfârşit, statul român a cumpărat un camion american de talie similară, Lectra Haul, care a ajuns ulterior la Braşov şi a fost dezmembrat, pentru a se analiza soluţiile inginereşti. Da, chiar dacă mai devreme fabrica din Braşov avusese contracte oficiale de livrare, sau licenţe pe producţii de motoare şi modele de la alţi producători, în acest caz n-a fost vorba de o licenţă oficială, ci de o „inspiraţie” mai secretă.

Foto: Camionul Lectra Haul, sursa de inspiraţie

După ani de muncă şi rezolvare a provocărilor inginereşti, în 1988 primul camion DAC 120 DE, de 120 tone sarcină, a ieşit de pe poarta fabricii din Braşov. Era un adevărat colos de 10 metri lungime, 5.4 metri înălţime şi 90 tone greutate proprie. Roţile aveau 3.2 metri în diametru, iar anvelopele fuseseră comandate la Michelin, una costând 10 mii dolari pe atunci. Erau proiectate pentru a rezista la o presiune de 10 atmosfere, însă, pentru a face faţă greutăţii uriaşe.

Problema suspensiei a fost rezolvată printr-un soi de amortizoare cu pastile interioare de cauciuc, iar inginerii menţionaseră că asta a fost cea mai dificilă parte de rezolvat într-un mod care să fie şi fiabil în timp.

Camionul era propulsat după un principiu folosit şi de BelAZ, şi de Lectra, şi de mai mulţi alţi producători de camioane miniere — propulsie electrică, prin electromotoare, alimentate de un generator diesel. La greutatea imensă a unui asemenea camion şi la dimensiunile lui, randamentul e mult mai mare dacă se integrează electromotoare cât mai aproape de roţi, iar până la ele se trag fire electrice, decât să există un sistem de transmitere a tracţiunii şi cuplului prin cutii de viteze, diferenţiale şi arbori cardanici de la un motor cu ardere internă către roţi.

În cazul lui DAC 120 DE, s-au montat două electromotoare mari, a câte 520 CP fiecare, 1,040 CP în total, care propulsau fiecare câte o roată de pe puntea spate. Motoarele erau produse tot în România, la Electroputere Craiova, dorindu-se cât mai multă localizare a componentelor de producţie. Aceste două electromotoare erau alimentate în timp real de electricitatea produsă de un generator diesel. Acesta era alimentat din două rezervoare ce totalizau 3.2 tone de combustibil, iar această cantitate era suficientă pentru o operare a camionului timp de 7 zile, 24 ore din 24. Deci, se consumau sub 20 litri de diesel pe oră pentru a pune în mişcare acest mastodont!

Camionul avea aer condiţionat, însă întreg sistemul era de import. Frâna nu se realiza prin plăcuţe de frânare, ci prin regenerare pe roţile spate, la care participau electromotoarele. De fapt, exista o frână normală prin regenerare şi alta de urgenţă, care bloca toate roţile instantaneu. Viteza camionului era de 55 km/h încărcat şi 70 km/h gol, însă ea a fost stabilită la o singură ieşire pe drumurile publice, în rest camionul operând pe teritoriul minelor la viteze mult mai mici.

A fost construit, însă, pe o perioadă scurtă, doar din 1988 până în 1990, atât la fabrica din Braşov, cât şi la Mârşa. La Braşov au fost produse 11 unităţi, iar la Mârşa încă 5. Un număr de 8 asemenea camioane au plecat la exploatările miniere din Roşia Poieni, alte 3 la Mahmudia, iar partea cea mai interesantă e că 5 asemenea camioane au fost vândute minei BHP Jimblebar din Australia, cu 300 mii dolari bucata! Australienii s-au lăsat cuceriţi de noile camioane DAC, or, preţul de vânzare era de 3 ori mai mic decât ar fi costat asemenea camioane americane. Camioanele au fost livrate pe bucăţi acolo, iar 7 muncitori români au mers în Australia pentru a le asambla. Le-a luat 1 an să o facă!

Ultimul DAC 120 DE a fost produs în 1990, dar o echipă de mentenanţă a fost menţinută până în 1992. Camioanele de la minele din România au muncit până spre anii 2000, după care, din lipsa unor echipe calificate, care să le asigure mentenanţa corectă şi reparaţiile, au stagnat fără lucru, iar ulterior au fost casate la fier vechi.

Am scris acest articol şi ne-am documentat despre el pentru că am primit cele mai multe mesaje care aveau în comun acelaşi subiect, care ne era sugerat de cititori, mesaje pe care le-am primit şi după articolul cu camioanele Bucegi, şi mai recent, când am publicat despre camionul minier electric din Elveţia. Suntem onoraţi când ne scrieţi asemenea mesaje, cu subiecte care sunt de interes, iar în procesul de documentare pentru acest articol am dat şi peste o mulţime de alte istorii, despre alte camioane DAC şi Roman foarte specializate şi interesante. E curios şi faptul că multe asemenea informaţii despre aceste camioane se conţin şi în arhivele din est, scrise pe atunci în rusă. Deci, avem multe subiecte viitoare în vizor despre aceste camioane!

Poate că istoria acestui DAC 120 DE e una din cele mai des amintite în presă, el fiind cel mai mare dintre toate camioanele construite în România. Şi mulţi ar spune că nu e decât ceva replicat de pe acel Lectra. Însă acest camion e mai mult decât orice despre ce se putea face în interiorul României, de la curajul de a proiecta şi produce asemenea mastodonţi, până la posibilitatea de a produce în interiorul ţării până şi motoarele electrice uriaşe de 520 CP fiecare!