Noua Alfa Romeo Tonale a fost dezvăluită, dar cât de intrigantă e ingineria unui nou model Alfa în zilele noastre?

Când vorbim despre modelele Alfa Romeo lansate de prin 1950 cel puţin şi până spre anii 2000, ne referim de obicei la nişte maşini superbe din punct de vedere al designului şi ingineriei. Motoare twin cam, suspensii ambiţioase, amplasări interesante, cilindree şi puteri curajoase, uneori chiar forme de design neînţelese la început, dar adorate pe urmă — toate astea făceau parte inalienabilă din identitatea Alfa Romeo şi toate asta fac ca azi majoritatea modelelor produse în acea perioadă de glorie să fie de colecţie, vândute la preţuri adeseori mult mai mari decât costau atunci când erau noi. Şi ca să nu fim excesiv de nostalgici, trebuie să spunem că şi după anul 2000 Afla a avut modele superbe, cele mai notorii fiind 8C Competizione şi 8C Spider, ambele fiind deja piese de colecţie.

Foto: Un model Alfa Romeo din timpurile sale de glorie, Giulia GT 1300 Junior

Au mai existat modele mai puţin interesante la nivel tehnic, cu platforme derivate şi împrumutate, precum MiTo. Dar până şi noua Giulia e tot un model interesant, mai ales în ipostaza sa de V6 de 2.9 litri. Şi până şi SUV-ul Stelvio e unul din cele mai neobişnuite din lume, cu accent primordial al tracţiunii pe puntea spate, şi cu o gamă de motoare ce variază de la opţiuni mai practice la versiuni superbe V6. Deci şi acel SUV respectă cumva tradiţia Alfa Romeo pe cât e posibil. Şi totuşi, vânzările totale ale mărcii la nivel global nu ating nici măcar 100 mii unităţi anual, ele fiind de doar 80 mii în anul 2021. Tocmai aceste vânzări slabe i-au şi făcut pe cei de la Alfa Romeo să lanseze acum un nou model în segmentul pe care şeful mărcii italiene, Jean-Philippe Imparato, îl consideră cel mai profitabil şi din care spune că nu poate lipsi. Cel al SUV-urilor compacte.

Designul noii Alfa Romeo Tonale e unul plăcut ochiului imediat, iar farurile faţă cu câte 3 elemente pe fiecare parte evocă stilul clasic al mărcii. Nu lipseşte nici triunghiul central renumit, nu lipsesc nici proporţiile relativ plăcute. Dar când ajungem al ingineria acestui model încep să apară îndoielile, dacă acest nou model Alfa e unul suficient de special, pe cât ar aştepta fanii mărcii, sau e prea mediocru şi conform cu tot ceea ce fac alţi producători în lume.

În primul rând, ca şi multe alte SUV-uri moderne, noul Tonale va putea avea doar tracţiune faţă. Da, nu mai e vorba de prioritate pentru tracţiunea spate, ci de cea pe puntea faţă, or, noua Alfa Romeo Tonale foloseşte o platformă tehnică ce vine de la un model european Jeep, dar care a fost anterior preluată de la fosta Giulietta, deci tot e de Alfa platforma, dar e una de demult. Fireşte, inginerii Alfa spun că au perfecţionat-o amplu acum şi au făcut modificări considerabile pentru a-i asigura ţinuta corectă de condus. Asta înseamnă şi o suspensie spate trilink, un soi de multilink cu 3 braţe, ceea ce e oricum mai bine decât barele de torsiune aplicate pe larg în acest segment.

Un motor nou, de 1.5 litri turbo, debutează pe Tonale. E interesant că acest propulsor e pus pe un sistem de propulsie hibridă, cu tracţiune faţă. Motorul are turbină cu geometrie variabilă şi dezvoltă 160 CP, iar pe lângă asta mai există un motor electric de 20 CP şi 55 Nm, care e integrat în interiorul unei transmisii cu dublu ambreiaj şi 7 trepte. E interesat că de obicei asemenea motoare electrice iar rolul de ambreiaj asupra lor, cum se întâmplă la Mercedes, de exemplu, însă pe acest model cutia păstrează şi două ambreiaje, înglobând totodată şi electromotorul. Italienii spun că asta ar trebui să asigure porniri şi opriri a motorului ardere internă mai insesizabile, iar electromotorul ar putea împinge maşina de unul singur în mai multe situaţii. Pe lângă asta, motorul pe benzină va funcţiona în ciclu Miller, ca la motoarele Toyota de pe sisteme hibride.

Pe lângă sistemul hibrid cu motor de 1.5 litri turbo de 160 CP, va mai exista o motorizare aproape identică, dar motorul pe benzină va avea o turbină mai mică fără geometrie variabilă şi va dezvolta 130 CP. Electromotorul e acelaşi, cutia e aceeaşi.

Ambele versiuni hibride folosesc un sistem de 48 V şi e ciudat faptul că, pe lângă electromotorul integrat în cutia de viteze, italienii au mai instalat încă un electromotor în rol de apendix cu curea pe motor. Rolul acestuia ar fi să repornească motorul cu ardere internă, dar acelaşi lucru putea fi făcut şi de electromotorul din cutie.

Şi, în fine, versiunea de top va fi una plug-in hibridă, cu tracţiune pe ambele punţi şi tocmai 275 CP la activ pentru întreg sistemul. Motorul pe benzină, însă, e unul mai mic, de 1.3 litri turbo, folosit de ceva vreme şi de Jeep Renegade. Sistemul plug-in hibrid, însă, e cât se poate de simplificat ca esenţă de funcţionare — puntea faţă e propulsată doar de motorul pe benzină, iar cea spate — doar de electromotor. Deci nu există un electromotor integrat în cutie, care să mişte şi puntea faţă, nemaivorbind de un sistem mecanic de tracţiune integrală. Sistemul mecanic lipseşte de la mai multe modele, însă lipsa propulsiei electrice pe puntea faţă va face comportamentul maşinii foarte diferit în diverse situaţii, maşina trecând efectiv de la tracţiune faţă la cea spate, apoi la integrală, în diverse scenarii, cu comportamente diferite în viraje şi pe teren cu aderenţă scăzută.

Pe de altă parte, italienii spun că cei 275 CP cumulaţi ai sistemului îi asigură maşinii o sportivitate nemaivăzută în acest segment, cu o acceleraţie de 6.2 secunde de la 0 la 100 km/h. Cum se va simţi în condus această sportivitate atât de dualistă, rămâne de văzut. Ca eficienţă de electrificare, versiunea plug-in hibridă foloseşte o baterie de 15.5 kWh, cu care promite o autonomie de 60 km în ciclu urban şi 80 km în ciclu mixt. Puterea de încărcare e de 7.4 kW, deci încărcarea va dura cam 2 ore şi jumătate.

La nivel de condus, Alfa Romeo promite o direcţie foarte directă şi precisă pentru Tonale, dar vorbeşte despre construcţia de tip McPherson a punţii faţă de parcă ar vorbi despre aselenizare pe Lună. McPherson e o suspensie folosită de 95% din maşini de jumătate de secol încoace, deci nu e nimic special în asta. Mai special ar fi fost dacă s-ar fi pus o suspensie cu dublu braţ, poate, cum ar fi meritat o Alfa. În fine, cel puţin amortizoarele pot fi adaptive, iar versiunile cu tracţiune faţă au diferenţial autoblocabil, dar nu mecanic, ci electronic.

Deci, până aici, în esenţă, Alfa Romeo Tonale se face remarcată prin faptul că debutează doar cu sisteme de propulsie hibridă şi plug-in hibridă în comunicatele iniţiale. Dar şeful Alfa, Imparato, a spus deja că va exista şi o versiune diesel cu tracţiune faţă de 130 CP, pentru orice eventualitate. Toată ingineria noii Alfa, însă, adoptă soluţii deja bătătorite de mulţi alţii, cum ar fi ciclul Miller de la Toyota şi chiar VW, cum ar fi electromotoarele integrate în cutie de la multe alte mărci, ba chiar şi inutila dublare a încă unui electromotor cu curea pe motor. Şi cutia cu 7 trepte cu electromotorul integrat e realizată pentru Alfa de Getrag, până la urmă. Suspensia faţă e un banal McPherson, pe care-l are orice Opel în zilele noastre. Suspensia spate — da, e un soi de multilink, dar e şi el mai simplificat, cu 3 braţe, în loc de minim 4 folosite de obicei. Şi pe lângă asta, nu există nimic consistent, care ar fi unic doar pentru Alfa Romeo, doar pentru acest model. Nu există nimic care să denote curaj ingineresc extraordinar, aşa cum făcea Alfa întotdeauna la modelele sale glorioase. E doar un model cu design frumos, care vrea să fie şi el în rând cu lumea, din păcate, dar nicidecum să facă un pas mai în faţă, să îndrăznească a se face remarcat, a fi Alfa Romeo cea adevărată, dominantă, iubită, fascinantă.

Ştii care e unica inovaţie exclusivă a acestei Alfa Romeo, care a debutat doar pe ea? Un NFT unic pentru fiecare exemplar. Adică e acel tip de imagine digitală unică, nereplicabilă, cu tehnologie blockchain, folosit deja şi la tranzacţionări de imagini ce se vor a fi opere de artă. În cazul unei maşini, nu e vorba de o pictură digitală, ci efectiv de un soi de carte de istorie şi service care conţine datele maşinii şi în care proprietarul ar putea adăuga pe viitor date despre el şi despre mentenanţele făcute la maşină. Da, deci doar cu asta se poate lăuda noua Alfa Romeo Tonale, din păcate.

Şi aici, inevitabil, trebuie să fim autocritici toţi noi, cei pasionaţi de Alfa Romeo de cândva şi să ne întrebăm dacă nu cumva cerem prea multe de la marca asta italiană? Poate ne-am fixat noi o imagine prea glorioasă în cap, despre ea, şi vrem ca noile maşini să fie prea grozave? Poate că nici nu mai e loc de atâta fascinaţie grozavă în zilele noastre? Scrie tu ce crezi despre acest model Alfa Romeo şi despre evoluţia mărcii italiene din zilele noastre.