O simplă Sierra pe dinafară, un deliciu ingineresc pe dinăuntru: un Ford Sierra RS Cosworth Sapphire, scos la vânzare în Portugalia

Cei de la Ford ştiu să producă maşini practice şi raţionale pe bandă rulantă, dar din când în când, pe parcursul istoriei, inginerii au fost lăsaţi să-ţi pună în aplicare ideile ambiţioase până la absolut. Uneori aceste idei s-au materializat în victorii răsunătoare de motorsport, precum cea de la Le Mans în faţa lui Ferrari, alteori în muscle-car-uri şi supercar-uri precum Mustang-uri Shelby sau Ford GT, dar au fost şi cazuri când cei de la Ford creau maşini geniale pe dinăuntru, care arătau aproape banal pe dinafară. Maşina despre care vorbim noi azi e tocmai una din ele şi a fost una din cele mai adorate Forduri din întreg deceniul în care a fost produsă!

Ford era o marcă extraordinar de populară în Europa în acei ani, dar mai ales în Marea Britanie, unde modelul Cortina devenise atât de popular, încât era văzut ca o maşină a poporului, iar Ford ca o marcă aproape autohtonă. După Cortina, însă, a urmat Sierra, un model care trebuia să transpună succesul lui Cortina într-o nouă epocă a anilor 80. Dar la început modelul a fost întâmpinat cu scepticism. Aşa că în 1982, când Sierra s-a lansat, cei de la marketing s-au cam alarmat. Soluţia însă era scrisă deja în cărţile din arhiva Ford, şi era o soluţie care funcţionase întotdeauna ireproşabil: crearea unor ipostaze de înaltă performanţă, cu versiuni care să participe şi-n curse.

În 1983 decizia de a face asta pentru Sierra era ca şi luată, iar responsabil de motorsport a fost numit Stuart Turner. Acesta l-a sunat pe vicepreşedintele de comunicare de la Ford, Walter Hayes, cel care militase anterior pentru tot proiectul de participare a celor de la Ford la Le Mans şi obţinerea victoriei de la Ferrari. Aceştia îşi amintiseră cât de mult din succesele Ford se datoraseră unor motoare Cosworth, iar Hayes i-a promis lui Turner toată susţinerea pentru noul proiect cu Sierra. Turner l-a sunat pe vicepreşedintele de dezvoltare după asta, Ken Kohrs, şi i-a propus să meargă împreună la Cosworth, o companie de inginerie şi construcţie a motoarelor de performanţă pe care cei de la Ford o ştiau mai bine ca oricine. Iar anul 1983 era şi anul în care Cosworth tocmai creaseră un motor superb pentru Mercedes, de pe renumitul Mercedes 190E 2.3-16.

Cei de la Ford le-au cerut celor de la Cosworth să conceapă un motor care să aibă 180 CP în varianta de stradă şi 300 CP în varianta de cursă, zicându-le că vor trebui să producă 5,000 de motoare pentru versiunea de stradă. Inginerii de la Ford au analizat motorul ce trebuia să stea la bază, apoi le-au zis şi condiţiile: motorul de stradă trebuia să aibă minim 204 CP, iar compania trebuia să se oblige să cumpere nu 5 mii, ci minim 15 mii de motoare. Ford nu ştia ce va face cu 15 mii de motoare, dar a fost de acord.

Au urmat ani de inginerie şi testări intense pe circuitul Nardo din Italia, iar în 1985 maşina a fost prezentată publicului din Marea Britanie. Avea 204 CP, prindea 60 mile la oră în 6.5 secunde şi atingea aproape 240 km/h. Iniţial, se intenţiona construcţia doar a versiunilor cu volan pe dreapta, destinate Marii Britanii, dar acestea erau asamblate în Belgia, la fabrica din Ghent. Vânzările nu erau rele, însă nu erau tocmai pe aşteptările creatorilor, aşa că o parte din maşini au plecat şi în alte ţări.

Pentru a impulsiona şi mai mult vânzările, în 1987 a fost creată o evoluţie, numită RS500 Cosworth. Aceasta avea o turbină mai mare de la Garrett, un intercooler mai mare şi chiar un al doilea set de injectoare, care nu era activat pe versiunile „civile”. Motorul îşi crescuse puterea la 227 CP. S-au produs exact 500 de maşini, toate cu volan pe dreapta, şi s-au vândut ca pâinea caldă. Maşina începuse a deveni o legendă dorită, în Marea Britanie înrădăcinându-se statutul ei emblematic. Într-atât de emblematic, încât ea începuse să fie şi pe placul hoţilor, care puteau fugi uşor de poliţie cu ea.

Între timp, şi restul Europei voia o Sierra RS, aşa că Ford a decis să ofere şi versiuni cu volan pe stânga. Aşa a apărut ediţia Sierra RS Sapphire, produsă la fabrica din Belgia, despre care vorbim şi noi azi. Motorul de sub capotă, însă, era unul mai apropiat de versiunea iniţială, dezvoltând cei 204 CP, nu 227 ca pe RS500. Totuşi, versiunea Sapphire avea un eleron mai mic şi era un pic mai uşoară datorită dotărilor mai rarefiate, iar asta o făcea un pic mai rapidă, cam cu 0.2 secunde până la 100 km/h, decât cele standard britanice, cu 6.3 secunde în loc de 6.5 secunde. La acest rezultat contribuia şi silueta de sedan cu 4 uşi, în loc de coupe cu 2 uşi a „originalului” Sierra RS Cosworth. Cu alte cuvinte, Sapphire a fost o versiune un pic mai practică şi mai atractivă pentru publicul larg european, dar la fel de delicioasă la capitolul ingineresc. Iar asta a făcut-o să se vândă în mult mai multe exemplare decât estimarea iniţială, ajungându-se la circa 13,140 maşini.

Însă anume această versiune a înrădăcinat şi mai mult fascinaţia pentru aceste Sierra Cosworth. Mai târziu au mai apărut versiuni cu tracţiune integrală, fapt care a făcut ca aceste Sierra despre care vorbim noi şi care aveau tracţiune spate, să fie considerate şi mai apreciate.

Maşina despre care vorbim noi azi, din Portugalia, e una fabricată în 1988, fiind exact un Ford Sierra RS Cosworth Sapphire, cu tracţiune spate. Exemplarul ăsta are o istorie documentată complet, cu mentenanţe doar la centrele autorizate Ford, şi pretinde un parcurs original de doar 68,000 km.

Şi mai interesant e că toată istoria sa a fost deţinut doar în Portugalia, într-o climă perfectă pentru păstrarea maşinilor, care a şi ferit acest Ford de orice rugină. Mai mult ca atât, maşina are şi plăcuţe negre portugheze, aşa cum se practicau în anul 1988!

Cât costă o asemenea legendă azi? Pe acest exemplar se cer 26,900 euro, sumă care poată părea mare pentru cei care n-au prea auzit de ediţiile Cosworth ale lui Sierra. Dar adevărul e că e un preţ absolut decent pentru un asemenea Ford, mai ales dacă luăm în considerare şi istoricul acestui exemplar. Acest Sierra Cosworth e deja o legendă, iar la câte de puţine s-au fabricat, preţul poate creşte de acum acolo. Iar exemplare cu doar 68 mii km parcurşi în 34 de ani cu siguranţă nu sunt prea multe rămase!