(VIDEO) Un tânăr fără facultate de inginerie a reuşit să dezvolte o rachetă reutilizabilă care poate ateriza, după exemplul SpaceX

Joseph Barnard e un tânăr din SUA, care a fost toată copilăria sa pasionat de construcţia obiectelor. Studiile şi le-a făcut, însă, într-un domeniu mai apropiat de muzică decât de inginerie. Totuşi, în 2014, când SpaceX încerca să aterizeze primele rachete înapoi pe Pământ după zboruri cosmice, revoluţionând astfel aeronautica, Joseph şi-a zis că va încerca să facă şi el o asemenea rachetă la scară mai mică.

Ceea ce a reuşit SpaceX şi a vrut să repede Joseph în condiţii de casă e o tehnologie cu adevărat revoluţionară, pe care SpaceX a dus-o între timp în producţia de serie şi pe care o foloseşte acum la aproape toată lansările în spaţiu. Până la această tehnologie, orice lansare se făcea cu rachetă care era utilizată o singură dată, pentru că nimeni nu se gândea că racheta, cu specificul ei de propulsie, foarte greu de stabilizat, ar putea fi readusă pe pământ şi poziţionată într-un soi de marşarier pentru aterizare şi plasată înapoi cu succes pe sol, pentru o viitoare reutilizare. Elon Musk şi cei de la SpaceX au avut, însă, această idee şi au transformat-o în realitate, fiind primii şi deocamdată singura companie din lume care poate face asta. Datorită acestei tehnologii, agenţia spaţială rusească, de exemplu, a ajuns de la o poziţie dominantă în industria transportărilor în spaţiu până la un outsider ce nu mai are decât vreo 10% din piaţă, în timp ce SpaceX asigură transporturi net superioare în eficienţă, randament şi competitivitate.

Foto: O rachetă SpaceX în proces de aterizare

Ei bine, în lume mai există companii spaţiale, însă niciuna nu reuşit să dezvolte încă o asemenea tehnologie. Joseph, însă, un tânăr fără studii de inginerie, din garajul său de acasă, după vreo 7 ani de muncă şi experimente, a reuşit. Tânărul şi-a documentat toată evoluţia acestor încercări pe parcursul anilor pe canalul său de YouTube, şi entuziasmul său i-a făcut pe o mulţime de oameni să-l susţină financiar pentru ca acesta să poată finanţa această evoluţie.

Tânărul a fost cel care şi-a cumpărat un printer 3D, la care a modelat mai multe componente. El a turnat corpurile rachetelor la scară mai mică, cu care operează, el a fost cel care ştanţat plăcile cu circuite şi semiconductoare, el a programat softul pentru dirijarea motoarelor pentru aterizarea lor. A fost ajutat uneori cu sfaturi şi de ingineri mai cu experienţă, care-i urmăreau parcursul, dar, oricum, marea parte a muncii a făcut-o prin studiere şi învăţare de unul singur, până a ajuns acum la etapa în care a putut ateriza o rachetă înapoi pe pământ, după o decolare corectă.

De aici încolo, e doar scalare. Acest tânăr, însă, fără facultate de inginerie în spate şi mai degrabă un autodidact, a reuşit să facă ceea ce doar gigantul SpaceX a făcut-o şi n-au reuşit încă multe alte companii cu echipe imense de inginere şi bugete la fel de imense!

Vezi video-ul de mai jos cu aterizarea reuşită şi cu impresiile tânărului din SUA.