Cum se vorbea în momentul lansării despre Dacia 1320, modelul care s-a vrut un hatchback modern al anilor 80

Dacia 1320 e unul din cele mai rare şi mai puţin cunoscute modele de serie de la Dacia, întrucât a fost lansat abia în 1987, a intrat în producţie în 1988, şi şi-a terminat cariera în 1990, fiind ulterior înlocuit de 1325 / Liberta. Însă Dacia 1320 e interesantă prin faptul că s-a dorit a fi un hatchback modern al anilor 80, care să se alinieze cu tendinţa modelelor europene din acea perioade, de a migra noi caroserii mai neconvenţionale, şi totodată foarte practice în utilizare.

Atât francezii excelau în lansările de modele la limita unor hatchback-uri şi liftback-uri, cât şi cei din răsărit, care avea deja Lada Samara cu 5 uşi, dar Moskvich 2141, pregătit şi el pentru sfârşitul anilor 80. Skoda avea şi ea asemenea modele, chiar şi Zastava. Astfel, şi Dacia şi-a dorit un model nou, dar, pentru că resursele erau limitate, s-a decis derivarea acelui model de pe Dacia 1310.

Totuşi, cei de la Dacia şi-au dorit să-i confere maşinii o identitate vizuală diferită, aşa că au creat o nouă grilă frontală, pe care au numit-o de concepţie proprie, şi care a mascat farurile deja cunoscute. Silueta posteriorului a adus un noi stil de design pentru Dacia, cu o caroserie inedită, cu spaţii vitrate mari, care iniţia şi publicul din România în avantajele unui liftback, cu un portbagaj uriaş şi totodată practic configurat.

Am descoperit de curând în arhivă câteva pagini ale Almanahului Auto din acea perioadă, care, în mod firesc, lăudau maşina. Ne interesează nu atât laudele aduse într-un stil specific perioadei, ci mai degrabă enumerarea a ceea ce maşina anunţa drept noutăţi tehnice şi ceea pe ce-şi propunea Dacia să pună accent la acest model.

Foto: Pagină de revistă, care vorbea despre noua Dacia 1320

Sigur, accentul principal era pus pe funcţionalitatea inedită a caroseriei, care permite spaţiu de break, dar aduce o formă mult mai modernă şi stilată. Apropo, hayonul avea şi un eleron, despre care în revista vremii se spunea că aduce o contribuţie aerodinamică importantă.

Un alt mare accent era pus pe faptul că Dacia 1320 avea o planşă de bord complet nouă faţă de alte modele anterioare, ea fiind una de concepţie proprie. Într-adevăr, era o planşă cu design diferit, care s-a mai păstrat ulterior şi la alte modele Dacia din anii 90. Iar la lansarea lui Dacia 1320 se vorbea despre o ergonomie mult mai bună şi mai modernă a acestui habitaclu.

Sursa foto. Captură YouTube / Atelierul de Detailing

Barele de protecţie aveau spoiler încorporat, după cum se comunica pe atunci, atât faţă, cât şi spate. Faţă de Dacia 1310, modelul 1320 aducea şi portiere diferite, cu mecanisme diferite de deschidere şi cu panouri interioare tapiţate cu piele.

Dacia 1320 avea şi două motoare la alegere, unul de 1.289 cm cubi şi 54 CP, şi altul de 1.397 cm cubi şi 65 CP. Iar în 1989 se vorbea despre planurile de a monta în următorul an a motoarelor de nouă generaţie, de 1,4 litri şi 1,6 litri, pe care Dacia le pregătea! Pentru a fi posibilă adăpostirea acestor motoare, compartimentul motor al lui Dacia 1320 a fost pregătit cu elemente de susţinere mai largi din start, pentru ca viitoarele motoare să poată încăpea. Sub capotă au fost amplasate diferit şi o serie de alte elemente, precum filtrul de aer, tot pentru pregătirea de motoare mai moderne, care n-au mai ajuns a fi montate pe Dacia 1320.

Maşina mai punea accent pe un sistem de ventilare şi încălzire modern, cu ventilator nou şi guri de ventilare mai eficiente spre parbriz şi o captare mai eficientă a căldurii motorului. Ca o soluţie nouă pentru industria românească era prezentată adaptarea comenzilor pneumatice la voleţii de dirijare a aerului ce pătrunde din exterior în habitaclu, eliminându-se astfel cablurile de comandă, predispuse în permanenţă la funcţionare defectuoasă şi înţepenire.

Sursa foto. Captură YouTube / Atelierul de Detailing

Cutia de viteze, puntea faţă şi cea din spate, erau identice celor de pe Dacia 1310. Totuşi, pe puntea spate se planifica instalarea de frâne cu discuri pe viitoarele motoare mai puternice. Se făcuseră şi mici ajustări la grosime arcurilor şi cursele amortizoarelor, iar jantele erau de design nou pentru Daci 1320, elaborate împreună cu întreprinderea din Drăgăşani. Circuitul de frâne, era produs de întreprinderea de piese auto din Satu Mare, apropo.

Totuşi, modelul n-a fost un succes de vânzări, atât din cauza unor lacune în calitatea de asamblare, mai ales a interiorului, cât şi din cauza circumstanţelor economice generate. Astfel, Dacia 1320 a plecat în istorie după doar o cifră cuprinsă între 2.560 şi 2.760 exemplare produse, ultimele dintre care au fost alocate preponderent în serviciile de taxi, din cauza cererii scăzute din partea publicului general. Asta a făcut din 1320 unul din cele mai rare modelele Dacia produse vreodată, şi totodată unul din cele mai curioase şi exotice, în care s-a încercat un salt de aliniere la tendinţele industriei auto din anii 80 din Europa.