Ingineria curioasă a lui NSU Ro 80, maşina de dinainte de Audi, cu design şi motor prea vizionar pentru timpul său

Puţini pasionaţi de maşini îşi mai amintesc în zilele noastre de marca NSU, dar e mai simplu ne reamintim de ea ca despre una din cele patru mărci germane ce şi-au unit destinele şi au format Audi din zilele noastre. Înainte de acea fuzionare, însă, NSU era adeseori una din mărcile care fascina prin soluţii vizionare de design şi inginerie, atât de vizionare, încât unele din ele au fost ulterior asociate mai degrabă altor mărci şi e impresionant să aflăm azi că au apărut, de fapt, la NSU. Modelul NSU Ro 80 e una din maşinile debordante în asemenea soluţii, poate cea mai curioasă dintre toate.

În primul rând, dacă vorbim azi de motorul cu piston rotativ Wankel, aproape toţi pasionaţii vor spune Mazda, ca prima marcă, ce le vine în minte dintre cele ce au folosit vreodată acest motor. Pasionaţii mai avansaţi ar putea şti că prin anii 70 au existat mai multe încercări, din partea mai multor producători, de a experimenta cu motoare Wankel, de la Mercedes la Lada, dar majoritatea din ele n-au mai ajuns la producţia de serie. Ceea ce ştiu şi mai puţini e că motorul Wankel îşi are originea la NSU, de fapt. A fost inventat de Felix Wankel încă în anii 1920, apoi patenta i-a fost emisă în 1934, şi abia în 1951 Wankel a început a colabora cu NSU pentru un motor de serie.

Au urmat prototipuri şi studii, iar prima maşină de serie din lume cu un asemenea motor a fost NSU Spider, în 1963. Acel motor avea un singur rotor, o cilindre de 996 cm cubi şi scotea 54 CP. Şi tot un motor de tip Wankel s-a regăsit şi pe maşina despre care vorbim azi, NSU Ro 80, atunci când ea a fost dezvăluită public, în anul 1967, la salonul auto de la Frankfurt. Literele „Ro” din denumire vin de la motorul cu piston rotativ, iar 80 e numele modelului, nume care avea să fie mai târziu preluat şi de Audi 80.

Dacă NSU Spider a fost primul model de serie cu un motor Wankel, atunci NSU Ro 80 a fost primul care avea un asemenea tip de motor, dar cu două rotoare, nu cu unul.

Motorul era şi aşa unul foarte inovativ în industrie, iar apariţia unui „dublu”, cum i se spunea, părea năucitor de hi-tech, încât maşina a fost prezentată cu un comunicat de presă pe 80 de pagini, pentru a ajuta chiar şi jurnaliştii auto şi de inginerie să înţeleagă toate avantajele acestui concept. Mai uşor în greutate totală, mai puţine componente, mai mult randament din cilindree — erau doar câteva din avantajele esenţiale enumerate.

Fiecare din cele două rotoare avea 497,5 cm cubi, deci în total se obţineau 995 cu cubi, ceea ce nu era mai mult decât motorul anterior. Avantajul, însă, era într-o funcţionare mult mai echilibrată şi mai armonizată a motorului. Pe lângă asta, puterea totală a motorului crescuse substanţial, ajungând acum la 115 CP!

Practic, se ajunsese la un randament de 115 CP per litru, în anul 1967! Puterea era transmisă roţilor faţă prin intermediul unei cutii cu 3 trepte, semi-automate, datorită unui ambreiaj inovativ, operat prin vacuum. Motorul avea doar 41 cm lungime, 34 cm lăţime şi 34 înălţime, cântărind doar 101 kg. Întreaga maşină cântărea doar 1.250 kg, deşi avea 4.78 metri lungime, o dimensiune comparabilă cu Audi 100 mai târziu.

Silueta lui NSU Ro 80 era cel puţin la fel de surprinzătoare şi chiar bizară, or, partea din spate a habitaclului părea să aibă luneta la un unghi mai înclinat decât parbrizul, creând o disonanţă vizuală. Această disonanţă era accentuată şi de faptul nu existau linii paralele între montaţi, fiecare având un alt unghi faţă de planul orizontal. Şi roţile spate situate departe spre posterior, abia după ce sfârşea şi portiera spate, sporeau efectul vizual de maşină oarecum ciudată şi neordinară, dar această maşină apărea în vremuri când producătorii aveau adeseori curaj să experimenteze cu forme noi, deci formele bizare apăreau cu o frecvenţă mai mare.

Modelul a fost primit cu atâta fascinaţie de presă şi experţi, încât a luat şi titlul de maşină a anului 1968 în Europa, în următorul an după ce Fiat 124 câştigase acelaşi titlu, în 1967. Iar silueta sa nu era doar bizară, ci şi funcţională, maşina având un coeficient aerodinamic de 0,35. Era percepută ca una futuristă, de viitor, burduşită cu tehnologii la bord, şi tot ea i-a inspirat în 1971 pe cei de la Audi să creeze sloganul „Progres prin Tehnologie”, care i-a ghidat şi-i mai ghidează până în zilele noastre.

NSU Ro 80 a fost, însă, prea vizionar sau poate niţel prea bizar pentru timpul său şi nu a fost un succes major de vânzări.

De fapt, după fuziunea Audi şi NSU, din 1969 atât Audi 100, cât şi NSU Ro 80, s-au fabricat în paralel la fabrica din Neckarsulm.

Iar criza de petrol din 1973 a îndepărtat şi mai mult publicul de motoare extravagante, precum cel de pe NSU Ro 80. Modelul a fost produs până în aprilie 1977, iar ultima maşină ieşită din fabrică a fost cea cu numărul 37.374, produse în întreaga carieră de 10 ani a modelului.

Acest număr mic de maşini produse, însă, dar şi faptul că motorul Wankel a încetat să mai existe la Audi odată cu pensionarea acestui model, face azi din NSU Ro 80 unul din cele mai interesante modele pentru colecţionari, cu una din cele mai curioase istorii şi inginerii din tot ce a produs vreodată NSU şi Audi.