(VIDEO) O echipă de ingineri japonezi anunţă nava transportatoare de electricitate în baterii, dintr-un punct în altul, pe mări şi oceane

E greu de imaginat o idee mai controversată şi care să nască mai puţine întrebări decât cea prezentată acum de o echipă de ingineri japonezi ai start-up-ului PowerX. Aceştia au prezentat conceptul unei nave care nu transportă containere cu mărfuri, ci baterii cu electricitate stocată în ele, regenerabilă, iar rolul acestei nave este efectiv de a transporta electricitatea pe căi maritime, din punctul A în punctul B.

Motivaţia principală vine din faptul că unele zone mai izolate n-au acces la energie regenerabilă, fie temporar fie pe perioade mai lungi. Iar nava anunţată de japonezi ar putea asigura acele regiuni cu energie regenerabilă, aducând-o din altă parte. Dacă tot îţi pare incredibilă ideea, e absolut firesc, şi nouă ne pare la fel.

Deci, construcţia navei prevede amplasarea la bordul ei a unor baterii uriaşe. La început, prima versiune de navă, care urmează a fi construită până în 2025, va avea 96 de asemenea baterii, fiecare din cele 96 stocând 2,5 MWh de electricitate şi ajungându-se în total la 240 MWh de electricitate stocată. Pentru comparaţie, Republica Moldova foloseşte în câteva ore această cantitate de electricitate la nivel de ţară, iar dacă ar fi să comparăm în câte maşini electrice cu baterie de 100 kWh pot fi încărcare cu ea, am avea o cifră de 2.400 automobile. Totuşi, pentru o insulă sau un orăşel mici, această cantitate poate fi notabilă, iar japonezii spun că ulterior vor ajunge să lanseze şi o navă mai mare, de 2.000 MWh, sau 2 GWh de electricitate.

Aşadar, conceptul navei presupune efectiv că ea porneşte din punctul A cu bateriile încărcate şi navighează în punct B, transportându-le la bord, pe mare. Nava de 240 mWh are 140 metri lungime şi 18,6 metri lăţime, deci e o navă de dimensiuni destul de mari. Nava e proiectată cu sistem de management termic al bateriilor, cu monitorizare constantă a nivelului lor de încărcare, deci aceste baterii sunt încorporate într-un sistem complex, ceea ce le lungeşte durata de viaţă, dar le face fixate de corpul navei, deci ele nu pot fi încărcate şi descărcate fizic, cu macarale, precum containerele, ci efectiv nava conectează acest baterii la încărcare din portul de unde ia energia. Există o secvenţă în video-ul de mai jos care pare să descarce nişte baterii şi să le stocheze, dar totuşi cei de la PowerX menţionează despre management şi încărcare fast-charge la navă. După noi, ar fi mult mai logic să se asigure încărcarea lor şi depozitarea în spaţii prevăzute special, cu conectarea la sistemul navei.

Astfel, după ce şi-a încărcat bateriile, nava porneşte în calea sa maritimă spre punctul de destinaţie. Şi o face tot cu propulsie electrică, având baterii adiţionale pentru stocarea electricităţii necesare propriei propulsii. PowerX nu anunţă exact capacitatea acestor baterii şi nici autonomia exactă a navei, dar anunţă un grafic de distanţe la care vor putea ajunge aceste nave în funcţie de evoluţia şi scalarea lor, iar acest grafic anunţă 341 km distanţă pentru anul 2040 şi doar 175 km pentru anul 2030. Totodată în datele tehnice ale navei de 96 de baterii, care ar urma să fie lansată pe ape în 2025, se anunţă o autonomie de 300 km a navei, ceea ce ne face să deducem că distanţa de livrare a electricităţii, anunţată în planuri, este egală cu jumătate din autonomia navei, or, nava trebuie să poată ajunge la destinaţie, iar apoi să revină la punctul iniţial, pentru că altfel ar fi paradoxal ca ea să stea la încărcare în locul în care tocmai a livrat electricitate în baterii. Deci, nava de acum ar avea 300 km autonomie şi ar putea livra electricitate la 150 km distanţă în mare sau oceane. Nu e o distanţă foarte mare, deci, cel puţin nu iniţial.

Iar cel mai greu de înţeles lucru în toată această ecuaţie e că toată această navă hi-tech, cu echipaj la bord şi o construcţie proprie imensă, va îndeplini, în esenţă, funcţia pe care o îndeplinesc de obicei cablurile electrice. Dacă într-o situaţie de calamitate naturală un asemenea efort ar putea fi oarecum raţional, eventual, atunci pentru transporturi regulate ea reprezintă o disonanţă care spulberă orice idee de randament elementar, or, doar dacă luăm în calcul energia consumată de navă pentru propria propulsie, ea ar fi incomparabil mai mare decât orice cablu, pe lângă însăşi necesitatea de a pune zeci de tone de minereuri şi baterii în cele 96 de blocuri imense de baterii! Şi, apropo, autorii ideii nu anunţă exact cât cântăresc cele 96 de baterii, însă în graficele lor de creştere aceştia menţionează că ţintesc să folosească baterii cu o densitate de 350 Wh/kg iniţial. Asta înseamnă că 1 MWh de baterii ar cântări 2.857 kg. Deci, ştiind că avem 240 MWh de baterii la bord, avem 685,7 tone de baterii pe o singură navă, la această scară mai mică iniţială. Autorii ideii spun că pe măsură ce densitatea energetică a bateriilor va creşte, iar costul va scădea, navele lor vor putea transporta tot mai multă energie, la distanţe tot mai mare, dar problema randamentului, în esenţă rămâne oricum valabilă.