Istoria bizară a lui NSU P10 Uruguay, strămoşul neştiut, cu motor răcit cu aer, al break-urilor Audi

Înainte de reînvierea din epoca postbelică mărcii Audi şi fuziunea celor de la Auto Union, care deţineau marca Audi, cu NSU, a existat un break bizar cu emblema NSU, despre care istoria Audi aproape că nu menţionează niciodată, pentru că era prea bizar, prea atipic şi prea puţin popular ca să fi cunoscut un renume mondial la acea perioadă. Dar maşina asta are o construcţie într-atât de ciudată, încât e incredibil că cineva s-a putut gândi la o asemenea formulă.

NSU, o marcă încă independentă în anul 1967, avea un importator în Uruguay, cu sediul în Montevideo, numit Quintanar. La acea vreme importatorul puse la punct asamblarea locală a modelului NSU Prinz 4, din subansamble mari, importate din Germania. Dar piaţa locală cerea break-uri mari şi practice, cu mai mult loc pentru bagaje grele, aşa că cei de acolo au adaptat iniţial modelul Prinz 4, creând break-ul P6, cu designul ciopârţit pe care-l vedem aici, dar deocamdată cu acelaşi motor de NSU Prins, cu 2 cilindri, în 2 timpi. Modelul iniţial, lansat în 1968, purta numele de NSU P6 şi, în ciuda motorului slab, fusese vândut în 140 exemplare până la sfârşitul anului.

Asta i-a motivat pe cei din Uruguay să le ceară celor de la NSU să le producă un break cu motor mai puternic. În mai 1969, o delegaţie din Uruguay a venit în Germania, la fabrica din Neckarsulm, pentru a discuta probabilitatea unui asemenea break. Tot în 1969, însă, avusese loc fuziunea în NSU şi Auto Union, iar NSU şi Audi erau deja efectiv un singur producător, marca NSU mai fiind păstrată câţiva ani pe unele modele.

Germanii şi cei din Uruguay au ajuns la concluzia că singurul motor NSU care putea fi folosit era cel de la NSU Prinz 1000, de 1,0 litri, cu 4 cilindri, în 4 timpi. Dar acesta nu încăpea sub capota din faţă fără modificări constructive prea costisitoare. Însă încăpea în spate.

Ideea de a avea un break cu motor amplasat în spate, a cărui esenţă e spaţiul mare din portbagaj, pare cu totul absurdă, dar NSU P10 anume asta e, un break ce are propulsorul pus sub podeaua portbagajului, fiind şi răcit cu aer pe deasupra!

Motorul are 996 cm cubi, deci 1 litru, de unde şi numele de P10, şi scoate 43 CP, ceea ce îl califica drept un automobil cu adevărat puternic pe piaţa din Uruguay, iar publicitatea vremii anume aşa îl califica.

Acesta break bizar putea atinge 120 km/h, însă inginerii germani le-au dat celor din Uruguay o lungă listă de corecţii tehnice ce trebuiau făcute înainte de punerea în producţie, care n-au mai fost făcute niciodată, aşa că maşina a intrat în producţie cu multiple probleme de concepţie, printre care o suspensie nu tocmai manevrabilă şi nu tocmai confortabilă, o izolare fonică aproape inexistentă în spate, o direcţie imprecisă şi multe altele. Maşina primise undă verde de la autorităţile germane cu promisiunea că aceste corecţii vor fi făcute, dar întrucât ea n-a mai fost vândută în Germania, acele autorităţi n-au mai verificat conformarea modelului.

Ea a fost vândută doar în Uruguay şi şi-a obţinut porecla de NSU Uruguay, care a fost atribuită atât versiunii P6, cât şi P10. Maşina a fost produsă între 1969 şi 1971, în circa 500 de exemplare. În 1971 NSU a decis să plece cu totul de pe piaţa din Uruguay, fapt care a pus punct şi fabricării acestui break bizar, strămoş al Avant-urilor de la Audi de astăzi.