Skoda Karoq la aproape 120 mii km: primul schimb de plăcuţe frână faţă şi impresiile actuale

Skoda Karoq din redacţia noastră continuă să acumuleze mulţi kilometri pe bord, odometrul ei ajungând între timp la 120,000 km. De la ultima relatare şi până azi am mai avut o vizită programată la service şi alta neprogramată, am mai adunat impresii, dar şi am mai întâmpinat nişte dificultăţi la un capitol. Să o luăm pe rând, însă.

Vă reamintim, avem de-a face cu o Skoda Karoq în motorizare 2.0 TDI de 150 CP şi 340 Nm, cu tracţiune integrală 4x4 şi cutie automată DSG. E o maşină pe care am cumpărat-o nouă în anul 2018 şi de atunci încoace o exploatăm. În curând, maşina va împlini 3 ani, către acel moment cifra de pe odometru va fi trecută deja probabil apropiată de 125 mii km.

Garanţia maşinii a expirat deja. Şi asta pentru că am atins 100,000 km, or, garanţia oferită era de 4 ani sau 100 mii km. Respectiv, de aici încolo suntem cumva pe cont propriu, deşi ştim că uzina mai are programe de asistenţă gratuită şi gesturi de bunăvoinţă pentru cazuri neaşteptate chiar şi după garanţie. Când am cumpărat maşina nouă, auzind atâtea legende despre modelele grupului VW şi posibilele lor probleme, ne gândeam că dacă va fi să avem probleme, o vom vinde înainte de expirarea garanţiei. Însă în toţi 100 mii nu am avut nici o problemă mecanică, iar Skoda Karoq s-a dovedit a fi cel mai fiabil automobile dintre toate pe care le-am exploatat în intervalul 0-100 mii km în ultimul deceniu! Prin urmare, n-am avut nici un motiv să o vindem atât de repede şi am decis s-o exploatăm mai departe.

Probleme în intervalul 100-120 mii km?

În primăvara acestui an, Skoda Karoq a mai împlinit încă 15,000 km parcurse de la ultimul service, or, anume ăsta e intervalul recomandat de vizite pentru schimb de ulei, aşa că am mers din nou la service.

A fost o vizită absolut ordinară, cu obişnuitul schimb de ulei, de filtre şi verificări ale suspensiei şi părţii electronice. Totul s-a dovedit a fi, din nou, în stare excelentă, fără nevoia unor lucrări suplimentare. Apropo, la service-ul oficial Skoda costul manoperei devine mai mic după ce maşina împlineşte 100 mii km. Teoretic, după garanţie, am putea să nu mai mergem la service-ul oficial Skoda, dar, întrucât e o maşină diesel, bine întreţinută până acum, am decis să continuăm deocamdată să facem deservirile tot la service-ul oficial din Chişinău.

Au fost alte probleme poate după acel service cu maşina, până spre cei aproape 120 mii km, cât îi are acum ea pe bord? Nu, Skoda Karoq continuă să ne bucure cu o fiabilitate de excepţie.

Am observat doar că, dacă maşina rămânea afară în nopţile mai reci, uneori dimineaţa motorul avea nevoie de 1-2 secunde mai mult de învârtire a demarorului pentru a porni. Credem că e semnul unei baterii, care începe să intre în ultima fază a vieţii sale şi cel mai probabil către toamnă ea va trebui înlocuită. De multe ori la maşinile care au sistem start/stop bateriile se înlocuiesc mai repede. La Karoq, apropo, bateria e una de tocmai 75 Ah.

Primul schimb de plăcuţe de frână faţă, la aproape 120 mii km, şi un preţ neaşteptat de mare!

Cu câteva săptămâni în urmă, maşina ne-a dat de ştire că plăcuţele sunt uzate şi ar trebui schimbate în curând. Am sunat la service-ul oficial şi am făcut o programare în următorul week-end. Ştiam că am schimbat odată plăcuţe de frână, însă pe urmă s-a dovedit că schimbasem plăcuţele spate, de fapt, pe la 70 de mii km, iar cele din faţă nu fuseseră niciodată schimbate! E prima maşină la care ajungem să schimbăm plăcuţele faţă la un parcurs atât de mare!

De obicei, asta e semn că se uzează mai mult din discul de frână, dar se rod mai lent plăcuţele, însă starea discurilor la Karoq a fost bună, ele mai putând merge multe zeci de mii de km, după spusele celor de la service, prin urmare a fost nevoie doar de schimbul de plăcuţe.

Marele paradox a fost preţul lor, însă, care s-a dovedit a fi neaşteptat de mare. Dacă la cele spate am plătit vreo 1,700-1,800 lei (circa 80-90 euro pe atunci) — un preţ relativ normal pentru seturile originale, atunci la schimbarea plăcuţelor faţă — setul de plăcuţe plus manoperă — ne-a costat 3,953 lei, echivalentul a circa 182 euro conform cursului din acea zi. Plăcuţele cu senzori au costat 3,640 lei, iar manopera — 313 lei. A fost cel mai scump schimb de plăcuţe pe care l-am întâmpinat vreodată şi a fost poate primul moment când am simţit că banii plătiţi de această dată nu au fost justificaţi. Nu ştiu, poate dacă luăm în considerare termenul atât de lung cât au slujit ele pe Karoq, s-ar putea să găsim o justificare, dar oricum am rămas cu impresia amară a unui preţ neaşteptat de mare, plătit pe un lucru elementar, cum sunt plăcuţele de frână.

Problema dimensiunii de anvelope

Cea mai mare dificultate am avut-o în această primăvară, însă, a fost cu găsirea anvelopelor pentru sezonul de vară. Dimensiunea anvelopelor noastre se pare că e foarte rară — 215/50 R 18. Iar asta a făcut ca aproape peste tot să aflăm că nu există asemenea anvelope în stoc, iar unde existau, fie ni se propunea o marcă chinezească, fie una occidentală, dar cu care avusesem experienţe nefaste anterior.

Anvelopele originale, din uzină, sunt de marcă Michelin, dar ele au ajuns la un grad roadere când se apropie deja de limita în care mai pot fi exploatate în siguranţă. Un sezon complet, la parcursul mare pe care-l face maşina, ar putea să nu reziste, de aia am fi vrut să punem un set nou. Dar efectiv nu am avut nicăieri de unde să cumpărăm o asemenea mărime. Am încercat să comandăm un set Continental. Ni s-a promis livrarea, dar ulterior am fost informaţi că livrarea e imposibilă. Acum suntem într-un soi de listă de aşteptare pentru când va fi posibilă această comandă. Deocamdată am hotărât să încălţăm maşina cu aceleaşi anvelope Michelin din uzină, chiar dacă ştim că nu vor fi suficiente pentru întreg sezonul. Când le vom avea pe cele noi, le vom schimba.

Lucrări care se apropie

La următorul service, când vom fi puţin trecuţi de 120 mii km, va trebui să facem primul schimb de ulei în cutia DSG. Asta e operaţiunea pe care o vom trata cu maximă atenţie şi sperăm ca după acel schimb cutia să continue a se comporta la fel de bine. Menţionăm asta pentru că intervalul ăsta, de 120 mii km, care e recomandat de uzină pentru schimbul de ulei în cutia asta, DQ381, ni s-a părut întotdeauna suspect de mare. Dar, sperăm să fim convinşi prin fapte că nu există nici un motiv de îngrijorare.

Dar, despre asta, şi despre alte impresii acumulate între timp, vă vom spune în următoarele relatări.