Toată această supoziţie, dacă facem un zoom-out raţional, sună pur şi simplu absurd. Dar n-am vrut ca acest articol să fie doar o părere a noastră, proprie, aşa că am făcut câteva lucruri importante. Am studiat în detaliu regulamentul GDRP al UE, pentru a înţelege baza legală. Apoi am studiat legea Republicii Moldova, nr. 133 din 08.07.2011, privind protecţia datelor cu caracter personal, pentru a înţelege tot contextul legal, raportat foarte exact la Republica Moldova. Apropo, legea menţionată a Moldovei e foarte apropiată ca logică şi context de GDPR-ul european, aşa că marea majoritatea a concluziilor de mai jos sunt valabile atât pentru Moldova, care nu intră oficial în GDPR-ul UE, cât şi pentru România şi alte state UE, unde GDPR-ul e impus la nivel legal, în cazul în care nu sunt alte legi restrictive specifice la nivel naţional. Şi, în fine, pentru a obţine un ultim verdict calificat şi profesionist, am apelat la avocatul Oleg Efrim, unul din cei mai experimentaţi avocaţi din Republica Moldova pe acest subiect, membru al unuia din birourile de avocaţi de top din Moldova, Efrim, Roşca şi Asociaţii, conform clasificării Top Ranked Chamber Europe şi Legal 500.
Absurdul din punct de vedere al gândirii raţionale
Numere de înmatriculare ale automobilelor au fost inventate tocmai pentru a fi afişate public pe automobile şi a putea servi la identificarea oricărui automobil din trafic, în eventualitatea comiterii unor încălcări şi pentru binele public. Dar, ele servesc la identificarea automobilelor, nu a oamenilor privaţi. Deci, oricine din public, dacă vede literele şi cifrele unui număr de înmatriculare, nu poate spune pur şi simplu cine e cel de la volan. Da, veţi spune că identificarea poate fi făcută prin bazele de date oficiale, ale poliţiei şi ale ASP, şi veţi avea dreptate. Doar că acea corelare de la număr de înmatriculare până la persoana privată, care ar fi subiect de date personale, e făcută doar de autorităţi ale statului sau de persoane împuternicite de stat cu autoritate specială de a avea acces la acele date în virtutea profesiei. Deci publicul, pur şi simplu, nu poate procesa numere de înmatriculare, prin urmare, însăşi supoziţia că numărul de înmatriculare constituie date cu caracter personal e uşor viciată. Atât în GDPR, cât şi în legea Moldovei, e stipulat că drept date cu caracter personal poate servi orice număr ce poate duce la identificarea directă sau indirectă a persoanei private, dar nu e specificat exact numărul de înmatriculare al maşinii, de aici probabil a şi venit confuzia din România. Or, în cazul numărului de înmatriculare, el poate duce la identificare indirectă, însă doar de către autorităţile abilitate ale statului, la fel cum poate duce orice element din datele stocate în registrele de evidenţă ale populaţiei, la care doar persoane autorizate au acces.