Maşina creată de inginerul genial al Italiei, care a lucrat pentru Ferrari, Alfa Romeo şi Lamborghini: Bizzarrini 5300 Strada, într-un exemplar superb din Franţa

Până şi inginerii geniali ai Italiei au fost marcaţi de acelaşi temperament latin, prin care uneori gesticulau cu emoţie, alteori se certau sau aveau o concurenţă acerbă între ei în dorinţa de a-şi demonstra reciproc cine e adevăratul geniu al ingineriei. Dar tocmai aşa s-au născut multe din cele mai superbe maşini ale Italiei, venerate în zilele noastre. Maşina despre care vorbim azi, însă, e absolut necunoscută pentru cei mai mulţi dintre noi, dar istoria ei e absolut fascinantă! E Bizzarrini 5300 Strada, maşină creată de un inginer rebel al Italiei, care a muncit şi pentru Alfa Romeo, şi pentru Ferrari şi pentru Lamborghini, dar şi-a produs şi propriile maşini!

Inginerului îi spune Giotto Bizzarrini, iar marca maşinii poartă numele creatorului său, aşa cum era absolut firesc în Italia de atunci. Când îţi puneai numele pe o maşină, răspundeai cu toată reputaţia de o viaţă pentru ea. Cariera lui Bizzarrini, însă, era predestinată cumva să se îndrepte spre inginerie, or, până şi bunicul său, care purta acelaşi nume, a fost un mare inginer al Italiei, aducându-şi contribuţia la inventarea aparatelor de radio aşa cum le ştim din perioade mai contemporane. A copilărit în oraşul Livorno, dar tatăl său avea pământuri în Toscana alăturată, aşa că Bizzarrini respira cu însăşi esenţa Italiei, având totodată norocul să prindă pasiunea inginerească de mic. Nu e de mirare deci că, imediat după ce a absolvit universitatea din Pisa în 1953, ca inginer, s-a angajat în 1954 la Alfa Romeo.

A lucrat acolo 3 ani, până în 1957, după care s-a angajat la Ferrari, unde a fost unul din inginerii de bază, iar apoi chiar şi inginer-şef! Lucrurile au mers relativ bine aproape 4 ani, Bizzarrini fiind inginerul cheie în dezvoltarea celor mai performante modele Ferrari de atunci, printre care cele mai legendare ediţii din seria Ferrari 250 GT şi GTO cu magnificul motor V12! Dar în 1961 Ferrari a avut parte de cea mai mare provocare din istoria sa de până atunci, când toţi inginerii şi designerii cheie au plecat din companie în semn de protest faţă de poziţia lui Enzo Ferrari faţă de implicarea soţiei sale, Laura, în treburile companiei. Aceasta din urmă devenise notorie pentru imixtiuni care duceau adeseori la certuri uriaşe interne, iar când inginerii şi designerii i-au cerut lui Enzo să o excludă din a mai dicta lucrurile în companie, acesta i-a zis unuia din ei, Gardini, să demisioneze. În semn de solidaritate, au demisionat toţi cei mai importanţi ingineri şi designeri, printre ei şi Bizzarrini. Ca într-un film italian, ce mai!

Foto: Ferrari 250 GT SWB, unul din modelele la care şi-a adus contribuţia Bizzarrini

La scurt timp după plecare, industriaşul Ferruccio Lamborghini venise la compania nou fondată a lui Bizzarrini cu Ferrrari-ul său, spunându-i că e nemulţumit de V12-le de sub capotă şi l-a contractat pe Bizzarrini să-i dezvolte un nou V12. Deci, nu să-i repare motorul, ci să-i creeze unui nou, având experienţa de la Ferrari, angajându-se să-i plătească 4.5 milioane de lire plus un bonus pentru fiecare cal-putere în plus pe care noul motor avea să-l aibă în plus faţă de V12-le Ferrari. Iar Ferrucco Lamborghini, fireşte, e omul care avea deja mai multe companii, inclusiv producătoare de tractoare Lamborghini, dar care abia mai târziu avea să creeze compania producătoare de automobile Lamborghini, pe care o ştim cu toţii azi.

Foto: De la dreapta la stânga: Giotto Bizzarrini, Ferruccio Lamborghini şi Gian Paolo Dallara, în Sant'Agata Bolognese, alături de motorul V12, în 1963

Bizzarini şi-a onorat contractul, şi i-a creat un superb V12 genial, de 3.5 litri, care producea 365 CP la 9,800 rpm. Ferruccio Lamborghini n-a fost fericit de turaţi atât de mari, însă, şi a încercat să-l convingă pe Bizzarrrini să schimbe ingineria motorului pentru a-l face mai uniform pe întreaga plajă de turaţii. Bizzarrini a refuzat, Lamborghini n-a vrut să-i plătească, aşa că s-a ajuns la judecată, care l-a forţat la Lamborghini să-i plătească suma datorată lui Bizzarrini. Însă motorul s-a dovedit a fi atât de genial, încât Lamborghini nu doar că l-a pus pe primul său model de serie, 350 GT, lansat în 1963, ci a continuat să folosească exact aceeaşi construcţie a lui Bizzarrini, cu variaţii de cilindree şi mici perfecţionări până în anul 2010 pe modelele Lamborghini! Deci, motorul V12 a lui Bizzarrini a fost cel care a determinat şi apariţia Lamborghini şi însăşi esenţa sa timp de aproape jumătate de secol!

Imediat după ce şi-a onorat contractul de a-i fi creat un motor V12 pentru Ferruccio Lamborghini, Bizzarrini s-a pus pe crearea propriei maşini. Doar că nu putea folosi acelaşi motor V12, iar pentru a dezvolta altul, investiţiile ar fi fost prea mari. În mod paradoxal, deci, după ce a creat mostre de inginerie geniale pentru alţii, Bizzarrini decide să folosească o platformă de Iso Rivolta şi un motor V8 american, de origine Chrysler, pe atunci Chrysler vânzând motoarele sale oricui dorea să le cumpere.

Aşa că acest model italian de care vorbim azi, e un mixt bizar de platformă italiană, design de Giugiaro inspirat de la Bertone şi V8 american de 5.36 litri. Bizzarrini a creat două versiuni pentru maşina sa — Strada şi Corso — de stradă şi de circuit. Cea de circuit avea 400 CP, iar cea de stradă — 365 CP. Da, ai şi observat probabil, că până şi versiunea de stradă cu V8 american avea exact atâţia cai-putere cât avea şi V12-le dezvoltat tot de el pentru Lamborghini!

Aşadar, maşina despre care vorbim azi e anume un asemenea Bizzarrini 5300 Strada, de 365 CP. Modelul a fost produs din 1964 până în 1968, în număr de doar 133 exemplare, deci e o raritate absolută! Mai mult ca atât, cumpărătorii puteau alege dacă vor maşina cu caroserie de aluminiu sau oţel, mai greu, iar asta e una din cele construite din aluminiu, mult mai scumpe, ele cuantificând doar 86 din cele 133.

Iar performanţele era fascinante, mai ales pentru acei ani! Un timp de accelerare de la 0 la 100 km/h în mai puţin de 7 secunde şi o viteză maximă de 280 km/h!

Maşina despre care vorbim azi e construită în 1967 şi a fost livrată în Campania, Italia, în această culoare de oranj. În 1972, englezul Barry Coppers a cumpărat-o şi importat-o în Marea Britanie, având-o în posesie timp de 10 ani, apoi a urmat un alt britanic care a ţinut-o cea mai mare perioadă de timp, până a vândut-o unui belgian. În 2001 maşina a avut parte de o restaurare completă în Torino, iar actualul proprietar a cumpărat-o în 2015, după care a trimis-o din nou în Torino pentru a se asigura că fiecare detaliu de pe maşină va fi adus la exact starea autentică originală. De atunci şi până azi acest Bizzarrini a parcurs doar 1,600 km!

Şi iată acum e scos la vânzare în Franţa, după 55 de ani de când a fost creat de marele Bizzarrini. Fiind un model atât de rar şi un exemplar atât de autentic restaurat, cu o istorie completă şi clară, e inevitabil că maşina asta are şi un preţ exorbitant. E de ordinul sutelor de mii de euro şi preţul acestui exemplar e ţinut în secret. Ştim însă că un alt exemplar din 1968 s-a vândut în Franţa la o licitaţie în noiembrie 2021 cu 680,000 euro! Acel exemplar, însă, avea avantajul de a fi avut un singur proprietar în istoria sa, ceea ce ne duce cu gândul că ăsta de azi ar fi un pic mai temperat în preţ, dar nu cu mult. Până la urmă, fiecare din aceste maşini sunt nişte mostre fantastice de istorie auto a Italiei, din perioada de aur a maşinilor italiene!