Cel mai mare parc eolian maritim din lume a renunţat la componenta de producţie de hidrogen din electricitatea sa, iar calculele arată elocvent de ce

Cel mai mare parc eolian maritim din lume dintre cele deja construite sau aprobate, Dogger Bank D, a renunţat la ideea ca electricitatea produsă de turbinele sale să fie folosită la producţia de hidrogen verde, investitorii săi alegând să livreze energia direct în reţeaua electrică a Marii Britanii. Dacă ideea iniţială ar fi fost urmată, electricitatea produsă aici ar fi putut alimenta cea mai mare capacitate de producţie a hidrogenului din energie regenerabilă din lume! Însă se pare că din nou ineficienţa producţiei de hidrogen şi folosirii lui ulterioare au jucat festa.

Dogger Bank D e al 4-lea parc eolian maritim cu nume similar, situat în apele de lângă coasta de Est a Marii Britanii. Dogger Bank A e în proces de instalare a turbinelor sale acum şi va avea 1,2 GW putere. La Dogger Bank B abia urmează să înceapă instalarea turbinelor, iar acest parc eolian va avea încă 1,2 GW putere, ambele fiind situate la circ 130 km de ţărmul Marii Britanii. Dogger Bank C cu o putere similară de 1,2 GW, e situat ceva mai departe, la 196 km în mare şi, la fel, abia urmează a fi construit, având deja toate aprobările necesare. Toate aceste 3 parcuri eoliene, însă, îşi vor trimite electricitatea în reţeaua electrică standard, prin cabluri de curent continuu şi transformatoare amplasate pe uscat.

Dogger Bank D, al patrulea şi ultimul parc eolian din seria Dogger Bank, va fi situat şi mai departe, la 212 km de ţărm. Dar acesta abia intrase în faza de proiectări şi idei în toamna anului trecut. Iniţial se estima că acesta va produce 1,2-1,3 GW putere. Dar în scurt timp, tot în toamnă, o idee interesantă devenise cea esenţială discutată pentru acest parc eolian, şi anume ca puterea lui să crească la 2 GW, în special prin optarea pentru turbine şi mai puternice, iar toată electricitatea produsă de Dogger Bank D să ajungă într-o mega fabrică de producţie a hidrogenului de pe ţărm, cu multiple instalaţii de hidroliză.

Foto: Localizarea parcurilor eoliene Dogger Bank

Judecând după calculele de randament şi factori de capacitate a turbinelor eoliene, calculate pentru zona de amplasare a lui Dogger Bank, turbinele cu o putere instalată de 2 GW ar trebui să producă anual circa 10,9 TWh de electricitate, operând la un factor de capacitate fascinant de circa 62%. Asta înseamnă electricitatea care ar fi fost direcţionată eventual pentru producţia de hidrogen ar fi fost de 10,9 TWh de electricitate. La 220 km de transmisie subacvatică, chiar şi cu pierderile minime ale tehnologiei de curent continuu de înaltă tensiune, tot putem estima că pe ţărm ar fi ajuns circa 10,2-10,5 TWh de electricitate în cel mai bun caz. Luăm pentru calcul o medie mai conservatoare de 10,3 TWh care ajung la fabrica de hidrogen.

Acum, o fabrică de hidrogen la scară mare, pe baza multiplelor exemple recente, va consuma circa 60 kWh de electricitate pentru producţia unui kg de hidrogen. Asta înseamnă că din cei 10,3 TWh, adică 10.300.000.000 kWh, se pot produce 171.666.667 kg de hidrogen, adică 171.667 tone, dacă e să rotunjim un pic. Deci, toată electricitatea din cel mai mare parc eolian maritim din lume ar fi fost suficientă pentru a produce doar 172 mii tone de hidrogen anual.

Cât de mult e asta în utilizare? Ei bine, dacă vorbim folosire simplă, în pile de combustie, la consumul unei Toyota Mirai de 0,8-1,4 kg/100 km, asta înseamnă acoperirea a circa 125-210 milioane kilometri parcurşi într-un an, care, dacă ar fi distribuiţi la o medie de 15.000 km parcurşi anual de o maşină, ar fi de ajuns pentru acoperirea consumului pentru 833.300-1.400.000 automobile cu hidrogen.

Camioanele precum Nikola Tre FCEV, consumă 8 kg/100 km, ceea ce înseamnă că hidrogenul produs din energia acelui parc ar acoperi circa 2,15 miliarde de kilometri parcurşi anual. Dacă împărţim această cifră la o medie de 150.000 km per camion, asta ar însemna acoperirea consumului anual pentru doar 14.333 de camioane! Dacă la maşini, datorită parcursului anual mai mic, cifra de automobile care pot fi acoperite, nu sare imediat în ochi ca una mică, atunci la camioane, să avem un parc eolian maritim imens, cel mai mare din lume, cu miliarde de euro investiţi în el şi în liniile de transmisie, apoi în mega fabrica de hidrogen, nemaivorbind de pierderile la transportarea hidrogenului, iar la urmă să putem acoperi consumul a doar 14.333 de camioane, pare una din cele mai lipsite de raţionament economic idei posibile.

Foto: Camion Nikola propuslat cu hidrogen şi pile de combustie

Şi deja devine clar de ce s-a renunţat la această idee, or, cei 10,3 TWh de electricitate pot alimenta ţări întregi anual, spre exemplu două ţări şi un pic ca Republica Moldova sau 20% din consumul anual al României. Deci, 20% din electricitatea necesară anual României, acoperă consumul pentru doar 14.333 de camioane cu hidrogen, care ar merge câte 150.000 km anual!

Iar ultimul paradox în calcule vine atunci când luăm în considerare şi arderea de hidrogen, eventual la centrale cu turbine ce pot consuma hidrogen în loc de gaz, precum cele 3 centrale ce urmează a fi construite în Germania. Doar o singură asemenea centrală din 3, care ar produce 830 MW putere electrică, are nevoie de peste 45.000 kg de hidrogen pe oră!

Cele 171.666.667 kg de hidrogen ce ar fi fost produse din electricitatea produsă la Dogger Bank D ar fi putut acoperi 3.815 ore de operare a unei centrale, ceea ce înseamnă 159 zile pe an din 365 zile. Deci, nici măcar consumul unei singure asemenea centrale cu turbine pe hidrogen n-ar fi fost acoperit de cel mai mare parc eolian din lume, iar toate aceste cifre scot la iveală în mod clar faptul că hidrogenul are o mare probleme de ineficienţă la fiecare transformare pe care o trece, nemaivorbind de transport. Iar despre cât de absurdă e însăşi ideea centralelor din Germania de a folosi electricitate produsă regenerabil pentru a produce hidrogen gazos, care să fie ulterior ars pentru a produce electricitate — am scris detailat în articolul despre acele centrale bizare planificate în Germania.

Un fapt e clar, Dogger Bank D şi investitorii acestuia — compania britanico-irlandeză SSE Renewables şi cea norvegiană Equinor — au făcut şi ei calcule similare şi au ajuns la concluzia că e mult mai raţional să producă electricitate pe care să o livreze direct în reţeaua electrică a Marii Britanii, renunţând definitiv la componenta de producţie de hidrogen.

ERATĂ: În articol au fost actualizate calculele numărului de maşini şi camioane care pot fi asigurate cu hidrogenul produs de parcul eolian, din cauza unei erori anterioare, legate de luarea în considerare a consumului kg/km şi kg/100 km.