În timp ce redacţia PiataAuto.md îşi pregăteşte deja bagajele pentru plecarea de poimâine dimineaţă spre marea cursă de la Le Mans, ne-am gândit să realizăm şi o scurtă incursiune intrigantă în istoria acestui eveniment, pentru ca până şi cei mai neiniţiaţi în ale motorsportului să înţeleagă mai bine de ce e atât de importantă ea în lumea auto.

Cursa în care contează echilibrul perfect între performanţă, eficienţă şi fiabilitate

Prima ediţie a cursei de 24 ore de la Le Mans a avut loc acum mai bine de 90 de ani, în îndepărtatul an 1923, pe circuitul de lângă orăşelul Le Mans din Franţa. Filosofia de atunci era similară, deşi regulamentul era unui mult mai

lejer. Şi astăzi, însă, piloţii trebuie să ia în calcul nu doar viteza şi performanţa maximă, dar să ţină cont şi de epuizarea consumabilelor bolizilor, în special combustibilul, anvelopele şi frânele, pentru că timp de 24 de ore e necesară înlocuirea lor repetată, iar fiecare nouă oprire la boxe consumă timp preţios. Deşi toate vehiculele de competiţie cursează simultan, ele concurează nu doar pentru marea victorie, ci şi pentru victoria în clase. Numărul claselor a variat pe parcursul istoriei, dar cea mai esenţială e LMP1, formată de vehiculele cele mai puternice, construite special pentru Le Mans, urmată de LMP2, vehicule construite şi ele special, dar de putere mai mică. Lor li se alătură câteva clase de gran turismo.

Cursa de la Le Mans e una de anduranţă nu doar pentru vehiculele

de competiţie, ci şi pentru piloţi. Regulamentul actual stipulează că fiecare bolid este condus, pe rând, de 3 piloţi, iar fiecare episod de condus poate dura maxim 4 ore, durând de facto în jur de două ore, în care pilotul este solicitat la maxim. Astfel, atunci când unui din piloţi îşi termină tura şi predă bolidul altuia, acesta are câteva ore pentru a se realimenta şi a se odihni pe cât posibil până în momentul în care va trebui să urce din nou la volan. Cursa are loc întotdeauna în luna iunie, iar temperaturile de afară pot fi cât se poate de toride, şi unde mai pui că în cabina piloţilor aerisirea nu e tocmai cea mai confortabilă, astfel încât piloţii îndură condiţii de-a dreptul dure. Un singur bolid parcurge în cele 24 de ore de la Le Mans, în medie, 5,000 km, recordul actual fiind datat cu anul 2010, când un bolid a parcurs 5,410 km!

În primii ani ai cursei Bentley era marca dominantă pe podium. De fapt, modelul Mulsanne e botezat după

sectorul drept al circuitului de la Le Mans, cu acelaşi nume, care permitea şi încă mai permite atingerea unor viteze ameţitoare, dar care pune la încercare şi calităţile aerodinamice ale maşinilor. Bugatti şi Alfa Romeo erau alte mărci dominante în acea perioadă.

În perioada anilor 1940-1948 cursa nu a avut loc din cauza războiului al doilea mondial şi a consecinţelor lui, însă către anul 1949 circuitul era deja reconstruit şi pregătit să găzduiască o nouă ediţie Le Mans. Anul 1949 a fost anul în care Ferrari şi-a demonstrat

superioritatea, pilotat de
Luigi Chinetti.

În 1955 la Le Mans a avut loc unul din cele mai oribile accidente din istoria motorsportului, atunci când bolidul lui Pierre Levegh a intrat în plin în

mulţime, cauzând peste 80 de victime. Acel eveniment a determinat o înăsprire radicală a regulilor de siguranţă, nu doar la Le Mans, dar şi în întreaga lume a sporturilor cu motor.

Cursa din 1967 a avut o rezonanţă majoră, similară cu cea din acest an,

fiind numită atunci „cursa secolului”. Era primul an când se estima că bolizii de competiţii vor trece de bariera celor 5,000 km parcurşi în cursă, iar marea intrigă venea de la duelul celor de la Ford şi al celor de la Ferrari, care aspirau cu ardoare la marea victorie. O mare parte din presa europeană

influentă din acea vreme tindea să
prezică victoria celor de la Ferrari.
Într-un final, însă, cursa a fost învinsă de Ford, cu un bolid al echipei Shelby, pilotat de Dan Gurney şi A.J. Foyt. În

momentul premierii, Gurney a primit imensa şampanie, care obişnuia să fie băută până atunci, însă campionul i-a zărit alături pe câţiva dintre cei care-i preziceau eşecul şi a agitat sticla de şampanie, după care a deschis-o şi i-a stropit pe toţi cei de alături. Se zice că anume în acel moment a început tradiţia deschiderii şampaniei în lumea motorsportului şi pulverizării ei de către campioni.

Ford a mai dominat doi ani podiumul, dar în 1970 Porsche a obţinut prima sa victorie, cu un Porsche 917 K. Acelaşi bolid, perfecţionat şi deţinut deja de Martini Racing a obţinut victoria şi în 1971. În acelaşi an a fost modificat şi tipul de start, din mişcare, în locul celui de pe loc. În 1972 învinge Matra, un nume reînviat la acea vreme, cu un bolid condus de Pescarolo şi Hill. E curios că Hill a stabilit în acel an performanţa unică în istorie de a fi simultan campion Le Mans, Indianapolis şi Formula 1!

Anul 1980 aduce o altă curiozitate, când francezul Jean Rondeau

câştigă cursa cu propria maşină, construită de el pe baza unui Ford Cosworth. Următorii şapte ani, însă, cursa este dominată exclusiv de Porsche, cu victorii succesive care

au format o perioadă de aur pentru marca germană. În 1985 şi Toyota şi-a făcut intrarea solemnă la Le Mans, cu bolidul 85C/L. Atunci pilotul Satoru Nakazima a ajuns la final pe poziţia a

12-a. Victoria nu era scopul celor de la Toyota atunci, ci demonstrarea faptului că bolidul lor poate sfârşi cu bine cursa din prima încercare. Acel bolid, de altfel, a fost şi primul vehicul

japonez care a parcurs cu bine întreaga cursă Le Mans!

În 1988 un prototip cu motor de Peugeot stabileşte recordul de viteză al cursei, de 405 km/h, iar în 1991

cursa de la Le Mans este câştigată pentru prima dată de un producător japonez: Mazda. De cealaltă parte, Toyota a fost foarte aproape de a câştiga cursa în 1994, având doi bolizi

în cursă, unul din care conducea, dar problemele la transmisie ale liderului, apărute cu 90 minute înainte de sfârşitul cursei, au făcut ca acesta să ajungă pe poziţia 2.

După o pauză de câţiva ani buni în care a concurat, dar nu a mai câştigat, Porsche revine în forţă în anii 1996-1998, ultima sa victorie, cea de-a 16-a la număr, fiind înregistrată

în 1998. După acel an Porsche a decis să se retragă din clasa bolizilor special creaţi pentru cursă, alegând să participe cu vehicule în clasele inferioare, folosind cursa ca un poligon de testare a noilor tehnologii de pe modelele de serie. În 1999 Toyota a repetat istoria apropierii de victorie cu bolidul TS 020, dotat cu un motor V8 de 3.6 litri de 600 CP. Bolidul a ajuns cu bine la final, însă pe poziţia secundă.

La scurt timp după retragerea Porsche, Audi îşi face intrarea în forţă, bolidul LMP R8 adjudecându-şi victoria în anul 2000. De aici a început dominaţia celor de la Audi, cu încă doi ani de victorii, întrerupţi apoi de o

victorie a celor de la Bentley. În 2004 şi 2005 Audi R8 a avut din nou primul lor pe podium, iar în 2006 Audi şochează lumea şi învinge cursa pentru prima dată cu un bolid diesel, R10 TDI. A fost un moment crucial pentru istoria

cursei, care a
demonstrat avansul
tehnologic al motoarelor diesel. Cursa nu mai putea fi câştigată decât cu un motor diesel mai eficient, care ar fi redus simţitor numărul de stopuri. Până s-au adaptat ceilalţi producători, audi R10 TDI a mai luat două victorii în anii următori. Abia în 2009 Peugeot a învins cursa cu un nou bolid diesel.

În 2010 şi 2011 Audi învinge din nou cursa cu bolizii săi diesel, R15 şi R18 TDI. Între timp, Toyota îşi face cunoscute intenţiile de a reveni la Le Mans în 2012, şi nu oricum, dar cu un bolid hibrid! Având o experienţă enormă în materie de propulsii hibride, producătorul japonez a construit bolidul TS 030 pentru sezonul 2012. Însă, şi Audi a pus în acelaşi an un bolid hibrid în competiţie, iar victoria a fost de partea mărcii germane. Bolizii

Toyota au avut parte de ghinion în acel an – unul din ei a suferit un accident, iar altul a avut probleme la motor. Totuşi, anul 2012 a fost primul an în care un bolid hibrid a devenit învingător. Din acel an, spun producătorii, cursa de la Le Mans nu mai poate fi câştigată altfel decât cu propulsia hibridă.

Anul 2013 a confirmat această ipoteză, hibridul Audi R18 e-tron quattro câştigând cursa. Aceiaşi bolizi perfecţionaţi Toyota TS030 s-au întors la Le Mans şi au ajuns la final pe poziţia 2 şi 4!

Iar în 2014 miza e mai mare ca niciodată, chiar mai mare decât în anul de glorie 1967! Marii concurenţi sunt Audi, Porsche şi Toyota! Însă mai multe despre bolizii lor, care vor concura la ediţia din acest an la

Le Mans, vă spunem în materialul de mâine!

Nu uitaţi – PiataAuto.md va fi prima entitate de presă auto din Moldova, pentru prima dată în ţara noastră,

care va merge la cursa de 24 ore de la Le Mans şi va relata LIVE de acolo în week-end-ul care urmează! Sâmbătă şi duminică la Le Mans se va face istorie! Istorie despre care veţi putea

spune cu mândrie peste mulţi ani că aţi fost martori! Pentru că marele eveniment va face istorie şi pe PiataAuto.md!

Ilie Toma